joi, 15 septembrie 2016

STUDENȚII DIN BALACIU

de George ANCA

George Anca

STUDENȚII  DIN BALACIU


Prolog

teascuri în dosul secetei încărcaţi
în harabale vasele goale pline
o huire piepturile duhuire şesurile
chiar maică băsma pe scândură

bice apa morţilor mâini pumn
de fulgi ne cernem trestii
ziduri sforăind cutremurăm
suntem studenţii din Balaciu

la timp primăvară toamnă tractorul
în şanţ împachetate petunii
pe lac şi ai nimănui o lebădă
te măritaşi cu oxidatul

din cuib în cuib nimi nimic
de am îmbătrânit calic
cât de urât ţi-am scris
de ispăşesc şi-n vis

folosirea cuvântului regn
te-am ştiut în cămăruţa podurilor
pe foi de ceapă de apă groapă
clatină-mă de-o amintire

stai nu mai trăi numai aci
te-o înşfăca amintirea altcuiva
te poţi întâlni de te ţii
mai şi pleci în America

vezi-te în cotlon depresie
copilărească binefăcătoare
Michelle în poză de nu Morgan
om avea deopotrivă priveghi

Prolog (duo)

sculptate-n Victoires Paris
de Emmanuel Fremiet feciorii
arse Jeanne şi Valery
 născute la Domremy

ajunsă-n exosferă fata bău vin
lavandă după la ballade irlandaise
ce n’est pas normal de chanter en public
Bonnard încă o tuşă tabloului său din muzeu

autant on emporte le vent gone with the wind
octosyllabe vieux proverbe francais en Villon
nu m-aş franţuzi bătrână zi eliadi colibi
o recunosc pe Maytreyi avatar sacontal
*
ne-om evenimentiza în pustiu
uneori mă văd adiind home schooling
mi-am vorbit sufletul devălmaşilor
ecouri inverse de vers debarcat în Anvers

calchia-vom tradiţie placentară
înghiţită în ascuns cum
ne-am da de ceasul viitorului
văd şi săptămâna neplatnică

vorbiţi că nu suntem animale avem nume
nu s-ar demitiza cu niciunul din noi
râdeai cu evreii în parte cât că Saul
a mai răsturnat de un pol sacul budhic

Studenții versifică

nu ne-avem nevoie
nici frumuseţe
piesa nici atât
ah prietenii mei
*
persoană continuitate
unul din o mie şi nu eşti
sunetele te caută
în cunoştinţă de păcat
*
te respiri
zei de sunete
întrupările liniştii
norocul epifaniilor
*
copii pe mai târziu
acestei plaurări
câte respiraţii
prepărinteşti
*
nu mai confunda şi tu
comunismul cu Eminescu
zdiarenţe eliadenţe
toate s-au spus
*
mă voi lăsa pe tânjeală până la moarte
înnebuneşte lumea de renunţare
*
n-am muri
lumânări pe apă
în aprins hotar
*

Tema

ne vedem instantaneu orbi
tema a ne fi urmărit
de te dădeai indian Mirceo
viaţă din aşteptări şi mai rău

cât o mai fi de mers unu doi stâng drept
ne trezim mai greu şi nu mai prindem
parastasul cu foamea nu ne cerem de
pomană nu mai existăm niscai străini

triburi prinse-n spuma căngii
pleacă Târgoviştea domnişoară
cât se americanizează se antiromânizează
eu mă duc într-o piesă de Shakespeare

mâncam pizza senza madonna când
de la mamma securitate ăl cu tataie
icoanele scara voievozii
masonii evreul del Chiaro

*
dacă ai şti să te însănătoşeşti
dacă ai vrea să te regenerezi
îţi pierzi copila de bună-voia ei
dacă ştiai n-o mai duceai la spital

sună eşti mama în rochie ce-a
făcut aia mică s-a fobiat e zgâriată
nu că i-a trecut bine că a luat
cu nouă poate voia zece

nimeni n-a luat bani semn rău
ai un cârcel
noaptea cometelor
polca lui Iosif Helmerberger

visul imnului golgota bucuriei
dacă nu murim toţi arhitecţii
băieţii ăia erau la Ierusalim
ce nebunie că a scris după acelaşi tipic

*
s-a terminat ce Măriuca eram cu arhitecta
o vedeam întorcându-se la bibliotecă
parcă de-aia nu m-am ras între ani
a murit în prima zi a anului euro

mănânc măr scriu Europa fără Măriuca
atâta onor îi pot da contra educaţiei
le ştiu la morgă se vor întoarce
că să-i împartă ţigări

ai fost frumoasă şi inteligentă
ai scris şi ai tradus versuri
din Trakl şi Remy Venture
mi-a strâns ultima oară mâna

fata mea nu mai este crinul lăcrimează
şi n-a mai fost aici în această lume
n-a mai fost în fiinţă
m-a lăsat singură

beţivă şi curvă zăpada
al câtelea gât endoscopic
până când să murim
fără ultima ţigară

nu mă pune în pământ
suflet prefăcut în înger
nu mai plânge că se supără
n-a fost lumea asta pentru ea

ce soare îi pare bine că e moartă
ne vedeam de plimbări în grup
fără explicaţii ca televizaţi
orice ni s-ar fi întâmplat zâmbet

*
eram îmbrăcaţi de serviciu
nu ne spuneam nimic
parcă nu ne dam seama
oricum nu ne ştiam culpa

se făcuse ziuă o duceam aşa
într-o mare sală chiar Marcello
anunţa că ne sosise ceasul
i-am spus să ne termine aşa delicat

că nu el nu insinuând că el execută
la fel de afabil şi care e pedeapsa
spânzurătoarea a şoptit după efect
legea ne lasă să ne vedem soţiile

*
Titulescu sub tricolorul vulvelor
în casa  cu proprietar mefistofelic
unde-s cerneala tuşul caligrafii
unde miliţienii de maşini de scris

depresia represia plictisul reamintirii
păcatul nu se şterge este iertat
parcă suntem toţi în Tibet
dreptul numai la coşmar

vorbeam în oglindă cu Petre
câţi morţi pe tarabă
păscută pască
îl îngropară

ne dezgropăm Petre
din ape cu vetre
stridie viridiana
dezalbăstrind-o pe Sfânta Ana

râm tărâm inima surlă
prin a Lisavetei turlă
copiii v-ar recunoaşte
părintelui Paşte

*
măcelăriţi-i
nu-şi creşte porcii
să facă o carne
ca porlogul

ce-a făcut
trădătorul
se cheamă
lovitură de stat

mi-e frică
să trăiesc
în România
nu să mor

*
pe forumuri
să fim prezenţi
şi să pozăm
în dizidenţi

vă tolerez
în sensul de
a nu vă dori
dispariţia

caţără-ne
plevei
născătoareo
de munţi

dreptatea nu e
sabie e teacă
distins accent
de bază moldovenească

moarte tuturor
celor ce
neagă
holocaustul

în sobă
arde mama
iar eu mă tai
cu lama

vezi Românie
că mai ai şi eroi
dar sunt plecaţi
pe meleaguri străine

 *
omoară-te scârboşenie te-a scăpat mă-ta în cap
încălcaţi legea circulaţiei în Piaţa Universităţii
românii au un obicei ţin numai cu cei de la putere
 pe nici o ulicioară nu ne mai  filosofară ne împuşcară
cei ce ne ascundem în străinătate de corupţi
îl vom susţine să vă belească pe toţi
acest lucru a fost premeditat şi bine pus la punct
ţară ruptă la hotare coruptă în interior
cu cât are dreptate îl sfâşie haita
ăla a văzut Rusia ăsta oceanele dalee komunizm
viperele să ragă măgarii să scuipe venin
jeguri de ziare scrise de jeguri de oameni
a venit şarpele pe pământul României
ţara noastră e în două crăpată
suntem în plină dictatură suntem daţi ruşilor
lipsa de caracter nu poate explica chiar totul
aţi greşit ţara interimara invazie rusească
complex de minoritar ba de geniu intimato
cucurigu tău de ziarist ziua nu va mai fi la fel
die Kraptokraten  hoţii fac un puci valoarea
e dată de mine şi v-o iau că-mi aparţine
să ucidem toţi foştii comunişti
 că nu voi spune vrăjmaşilor tăi taina ta
şi nici sărutare nu-ţi voi da precum Iuda
ăsta habar n-are cât e ceasul în Gara de Nord
nu cunosc pe nimeni nimeni nu mă cunoaşte
tribalismul românesc a făcut înconjurul lumii

*
oui puisque je retrouve un ami si fidele
oui je viens dans son temple adorer l’Eternel
quoi tandis que Neron s’abandone

în soare racinian pe necitite

Sibiu cu paznic Tolstoi copilul întrebând
dar Jean Racine la rege de Alexandru când

albul zarzărilor
galbenul cornilor
pantomima avatarului

să vând rachiu unui paznic
semănând cu Nicu Steinhard
el nu părea a-l fi băut
poate familia poate Sibiul

n-am să cer alte daune
decât tot pe mama şi paznicul
să refacem târgul
să ne întrebăm şi altceva

mama era Elisabeta

*

somnul paznicului Tolstoi
în Sibiu o noapte de apoi
pe pojghiţa haitei de copoi

zgaibă de bust
pe protopop Cioran
sistem de alarmă
la casa Goga

s-o dus în sus
trebe să vină
ui măi călca-te-ai
una am prins

pe Valea Caselor Senelor
dumbrava mamei somnului
malaria din altă viaţă
nu mai tot face atâta praf

asta ne-o fi soarta unora să ne
enervăm preopinentul când nici
nevoie unul de altul n-am avea
alta decât să ne coalizăm contra noastră

*
povestea paznicului Tolstoi
mort şi înviat mama
iehovistă după asemănare
din tren în ambigen

n-om fi vânat din naştere
ne-om vâna om uzurpa
fiarele căprioarele sub
mască poligon ne drămuim
sub Fuji prin Sibiu
după ce plecară vânătorii
am delegat şi dintre noi
să ne termine ne-am
mai decimat şi înşine 
cum nu ne dorim decât să
fim vânaţi peste rând
să scăpăm de nedreptate
singura e vânătoare
ne împuşcă trebuitorii
ne lasă şi în viaţă vai
cât să-i ronţăim

simplul instinct de a te lăsa fârşit
fârşind câte un pic dacă te şi
redistribui în alt animal avatar
îngurgitate clanţe ce-oţi zice
muzică ştiută plictisul îl văd
în dreapta mea mă duc la
catedrală înaintez spre sfinţi
voi şi intra catapeteasma
să mă împuşte în post pregătit
cu dulcele în măruntaie
cerul să ne vâneze în el
stingându-ne un balet
vânătoresc animale
vânând măşti pe oameni
nemascaţi îmblânzitori

*

voi ce suflet
crăuniţi
spre Tiresias
între coloane

paznicii
în linie
la temelia
vânătorii

mătură
cadavrele
măştilor
garoiule

când şi
ibsenienii
ni se mascară
să piară

doar paznicul
acum la Astra
c-a fost şi domnu’
preşedinte

în miezul
zilei
să rămânem
restaurare

dharma
lentoarea
contemplării
de paznic

recunoaştere
din tinereţe
din India
şi retro

cobori
avatar
munţii
mai repede

mama şi
paznicul
ne mai putem
pierde

omul
se ridică
pe vârfuri
degeaba

paznicul
i-a fost
client
la ţuică

musca
pe perete
băieţi
şi fete

duşi
întorşi
brâncuşieni
în Gorj

paznic
Tolstoi
rachiu
în buduroi

lemurian
alexandrin
Jean
Racine

quoi tandis que Neron s’abandonne au sommeil
faut-il que vous veniez attendre son reveil?

*




2 comentarii:

  1. În cap
    toacă
    în piept
    promoroacă
    sub picior
    nor
    deasupra
    talpă
    împrejur
    ceaţă deasă

    RăspundețiȘtergere
  2. În cap
    troacă
    În piept
    vacă
    sub picior
    fuior
    lacrimă
    de dor
    fă să nu mai fiu
    dar să rămân viu
    că mai bine e
    be-he- he -
    he- e...
    de când te-am văzut
    nu ne-am cunoscut
    nici nu ne-a durut
    Tu aveai un scut...
    Nu ai ce ne face-
    Avem carapace...
    Să trăiești mai mult
    Decât te ascult...

    RăspundețiȘtergere