joi, 9 martie 2017

NOI ERAM ÎN PARINIOR

de George ANCA

George Anca


NOI ERAM  ÎN PARINIOR





Sumar

PARINIOR
te aduc aminte
și eu mă bucur
călător
Parinior
unul
încep mările să fiarbă
la ziuă
Ioana
morfină vie
1975 cu tine în nord
de la moară
în ziua când
s-a zis
dar unde ai plecat
adâncă albia noastră


BLÂNDEȚEA  AMURGULUI
mie îmi cânți
știam că voi înțelege
și mi s-a promis că voi fi statuie
laur aurelian
smirna pe noi virgiliană
vedem împăcarea
comanda
jur și azi
pe visele pisicii negre
femeia din Orissa
zbată-te
n-am din părinți
zugravul
ajuns de blândețea amurgului

PALIDITATE
pe malul unui râu
graiul vătraiul
pentru că uneori o dusese bine
în frigul grânelor
a domnului cerească mângâiere
naiba voastră
unghi în floare
mi-ai spus c-am muncit bine
de-un an
pasăre-n vârf
în ceasul glumelor
prin gura de aur
unde-am fost raiule
ordalii paliditatea

TURNAVITU
credința este
obișnuiesc prea ticăloșii
în groapa adâncă
acest individ
cu desaga la spinare
nemișcat sărbătorilor
zburasei
din mormânt până diseară
după spargerea ulciorului
privirea de-ar putea
trupul zăpadă
mai multe
dacă Belgrad
Turnavitu
CE  VREA  CUVÂNTUL  ACELA
ce vrea cuvântul acela
singură viață amintire
Plâng trupuri
luat la goană
la amiază nu plângeai
părul ud
bogdaproste
morți aparente
evidență
tresăltând
în haine
fie că trăiesc
curtezana
în capul universului

GEMINI  GEMINA
pe cărări
sâmbăta poeților
fâșia de stambă
mie-mi pare
dodia indianului
decapolit
recele mării
ascult ca-n toate serile
împacă-te natură
eternul imediat
decasilab
se usucă rufa-nceat
cum vii dimineața de acasă
mâine am 21 de ani

SLĂVITE  COCLAUR
cimpanzeul
dactilice întreguri
trăind pe jumătate
Matei și sfinții italieni
Ioan și sfinții români
eudimonia
focul noaptea
otrăvuri
pe-atuncea
scriu aici
din suflet
slăvite coclaur
voi orhidee
de-ar dramatiza

UN  DUMNEZEU  DIN  FLORI
tema e stilul
l-a lăsat și pe tâ-n tu
nimiciți ne suntem
un dumnezeu din flori
copilul lor Tror
câți închiși în lumea de dincolo
vrut-am
putrede simetrii
în strana amarului
eram îmbrăcați de serviciu
ninge urma
să-i scriu lui Noica
fac rime în punjabi
înalți aproape blonzi cu haită




PARINIOR

îmi voi alege la trezire nimfa iar descolăcită

şi mult adio ţie unde eşti

te aduc aminte

te aduc aminte
sufletului meu
munte şi părinte
în eternul greu
uite-mă arvuna
capului de mort
cu lumină luna
ancorată-n port
primăvara cade
peste un pătrar
mândră lângă bade
cine iubi-m-ar
dispărute studii
în gol fără ins
când să le repudii
munte m-ai cuprins

și eu mă bucur

și eu mă bucur mereu
când mă vizitează Dumnezeu
și Dumnezeu se bucură mereu
și el și tu și eu
poate mai repede eu
că m-a ajutat Dumnezeu
mi-a luat-o pe mama la el
și a ajutat-o cu moarte la fel
ca pe soldații războaielor
săracii noroaielor
când era ea credincioasă
venea Dumnezeu în casă
și ne bucuram mereu
când ne vizita Dumnezeu

călător

Găzduitul călător
dintr-o zare fără nor
în somn tulbure ne cere
şi un pic de mângîiere.

Se apleacă sora noastră
să-l sărute foarte castă
şi el doarme mai departe -
castă-i sora noastră foarte.

Găzduite călător,
s-a lăsat în zare nor,
numai sora noastră cere
şi un pic de mângâiere.


Parinior

Noi eram în Parinior
pe zile cu ploi şi nor,
în dodii ne veseleam,
aruncam focuri pe geam,
văgăuni zvârlisem roi
boturilor de copoi
lupi şi iepuri norocoşi
să trimitem la strămoşi.

Tatăl nostru, mama mea
răsăriră să ne ia,
ramuri când jucau la piept
să îi coacă lung şi drept
şi-ntr-un abur nevăzut
ca topiţi au dispărut.

Băteam ritmul din picior,
căci seara în Parinior...


în ziua când

în ziua când mă bucurai
zadarnic lumii-i luai alai
spre prânz când m-am umflat de bun
greşeam tutun după tutun

cuiva să-i milui veşnic fes
din care ziua s-a ales
şi de-am umblat cu ştersul nas
ceream lung timp şi nu-l mai las

aveam n-aveam lene balene
iubita cu alean alene
o spumă spuza de pe buză
departe de a mea farfuză

să-ntreb cu suflet cine dus
m-a luminat măgarul Mus
el blând şi nevăzut nicicând
zvârle copite peste rând

când aş călători pe el
înfloare-ar coada-n şoricel
pisica giuvaer şi miau
n-ar trece pe-unde merg ori stau


s-a zis

s-a zis mă roagă eu tot mor
pasăre ruptă din picior
o cingătoare un uşor
doar dracului a nu mă da
pomana mea fiind a ta
s-a zis şi eu a mă ruga

stai nene uite nu mai rog
şi iarăşi nu mai rog olog
calc pe sub grâu să crească stog
la vară singur când mănânci
eu să nu-ţi fiu în ochi pe brânci
dar ce mai rogi până atunci


dar unde ai plecat

dar unde ai plecat m-am dus apoi
acolo unde nu ai loc de noi
din prag păstrate mirodenii
ca vorbele în popi la denii
pe uşă tot în nopţi de noapte
s-au stins în nas să mă adapte
şi înăuntru de al lor
m-au tăvălit ca pe odor
cocoşi sub luna de afară
din gâturi de catran cântară
şi fosfor penele revarsă
în ziua plăţii tale arsă
ci pietre n-o să mai scânteie
zvârlite-n gaură de cheie


adâncă albia noastră

adâncă albia noastră unde apa
lată se spulberă oriunde
pe mine m-a aplecat să adorm
prin prundurile cu ochii
din albia noastră adâncă apa
lată se spulberă mă apleacă
prin prunduri cu ochii închişi
sub florile cele mai galbene de cracă

şi lacrimi nevăzute lunci încarcă
împinse căruţele urcă la deal
şi nu mai am putere pentru osii
pentru părintele bătrân real
şi lacrimi nevăzute încarcă luncile
plutind la deal căruţele câte
le privisem cu trupuri în chinuri
bătute de păsări înecate aproape ori de bâte
în loc bat înecate aproape păsări
şi s-au tăvălit cu zuvelcile ciugulite câte
le priveam cu trupuri în chinuri
şi de la munţi în spumă bâte

îmi voi alege la trezire nimfa iar descolăcită
şi mult adio ţie unde eşti
până când în îndurare te apleci
să mă culegi mâncat de peşti
voi urma la trezire nimfa descolăcită
şi mult adio ţie unde eşti
până când îndurătoare te apleci
să mă aduni mâncat de peşti

unul

unul băştinaş
unul mintenaş
unul prinde-l-aş
nu te-ntoarce jos
hai unde n-am fost
ba n-aş merge nu
Dumitre şi tu
luna n-a apus
câinii spaimă sus
frunze pân’ la brîu
coatele-n pârâu
copite şirag
pe un hotereag

de are urmaş
 el e băştinaş
noaptea să nu pleci
să-l găseşti pe veci
cum nu cântă nici
odihneşte-aici
sare-n ajutor
miezul nopţilor
se mai află-n vale
poale ale tale
de domniţă moale
culcată pe şale
oi mânate a le
regăsi agale

se mai află-n poală
umbra feţii goală
drumul nu se lasă
înspre nicio casă
cerul e colea
pentru nimenea
cât suntem pe pace
groază ni se face
şi părul măciucă
noaptea să ne ducă
ziua să ne tragă
din groapă de fragă

bieţii călători
noaptea de trei ori
bietele femei
ziua tot de trei
o să curgă ploi
să îngheţe-n noi
care-i mai întâi
fără căpătâi
va veni război
să ne batem noi

copilul de jos
ţipă în miros
dar tot lăcrămând
va creşte curând
şi-o să fie-aşa
ca la mumă-sa
şi a celorlalţi
prin munţii înalţi
că-n acel ţinut
n-am mai fi trecut

coboară cobor
de pe un picior
de cer fără nor
cu nemuritor
calea înapoi
despărţit de doi
poate voi răzbi-o
până-n fapt de zio

o plecasem plec
unde e înec
unde e întins
mai de necuprins
bate-mă să pier
de cuplu oier
eu fugit pe frig
doamna-n veci să-mi strig
una-n somn a vis
una-n morţi abis
una-n vale i-s


încep mările să fiarbă

încep mările să fiarbă de la os până la barbă labă roşie de oarbă încep mările să fiarbă himalaia arde-n iarbă sub zăpadă de nevadă sânge apa să se vadă încep mările să fiarbă oasele fără de barbă dai de munte dai şi lepra că-ncep mările să fiarbă opărind pe milarepa şi iar mările să fiarbă cu gheţari cu pinguini pe o noapte de ruini încep mările să fiarbă benaresieni brahmini tibetani şi misogini de-ar fi mările să fiarbă până în împrejurimi niciun viu şi nicio vie printre mări ce vor să fiarbă din visata castalie nu rămâne colilie că-ncep mările să fiarbă jaganath şi muntenie sângele pe terezie cheagul mărilor să fiarbă neales fără durere înecatul mării khmere încep mările să fiarbă de întunecă himere plăgile gondolfiere de-a veneţii să ne fiarbă între seruri cu galere fiarbă mările să fiarbă puja hoiturilor arse din gange nemaiîntoarse iar încep ce mări să ardă din cremaţii meta tarse tropice banane gioarse că-ncep mările să fiarbă dinioară kali yugă cu turbanul pus pe fugă roşii mări sânge să fiarbă galbenele buturugă negrele neagră păstrugă mările încep să fiarbă jos pe strada principală cerşetorii dau năvală oarecând încep să fiarbă macedonskian de gală sardă ardere kerală de-ncep mările să fiarbă într-un cer şi o cerneală numai mările să fiarbă noaptea asta ancestrală ce tot mările să fiarbă marea prunelor uscate fost-am vii soră şi frate când şi mările să fiarbă fecioare desferecate îşi dau aurul pe spate că de ce muriră gloate inundate şi pe roate încep mările să fiarbă pe vapor nici frigidere pe uscat nici ape grele încep apele să fiarbă în desen de caravele se amestecă artere de-ncep mările să fiarbă ceva sfinţi în munţi să spele vinele aurifere că-ncep mările să fiarbă


la ziuă

la ziuă pruncul va fi trezit
tânărului i se vor pisa în blid
cele două priviri bărbăteşti
nescopite aşa cum mai eşti
dar cine îţi spune despre
el şi de tine în culoare de viespe
că nu aveţi aceeaşi putere urâtă
ce bine îşi duce viaţa pe plută
şi acoperă cu ea mormântul apei

în spumă o pereche se frângea
dinainte curgând şi cu plâns
picat peste celălalt dus
dar casa iezilor din piatră-atunci
a căpriorilor acum au părăsit-o
necunoscuţi tatăl sau mama
iar la întoarcere doi inşi
cel de pe râu sau cea de sus
cea înecată-ori cel nemaiajuns
străin cu o străină c-un străin
străină veseli iarăşi într-o
basma s-au strâns bărbat şi mândră

cine a rămas în faţa văilor
tăiat în secere când să se suie
întinsă între foi de ceapă
la îngălbenire

în munte nschimbat nici cu sfârşitul
la adăpostul streşinilor singure
cu grinzi lărgite-n suflul foalelor
cel de curând s-a cunoscut în sâmbure
până la umeri necuprinşi de noapte

fiul dintâi alungat să fie
să nu-i semene copilul drag mie şi ţie
amestecate minţile îi înjugă
la ziuă pruncul va striga strigă
tânărul din altă parte prinde-l-or
lumină din zemuri de ceapă
o tatăl din mână-l scapă
fratele urlă şi începe creşterea
după ce-l tăiase zadarnic secera
şi sfărâmată ceaţa neprinsă
nu se pierduse cu totul însă

tânărul de pe plută
caută femeie ştiută
ca apa-n care s-au scufundat
morţi şi vii fără de păcat
apoi pleacă de lângă mormânt
să vadă cum îi seamănă copilul frânt


Ioana

Ioana stă în cap
Sarafina trap
Sarafina plânge
Ioana varsă sânge
şi vor umple cana
Sarafina Ioana

în oraş trei trecători
şi cu trei atentatori
trei adânci şi trei cu trei
de trei ori arhierei
trei de pază trei în gropi
întreiţi şi interlopi

astfel Ion cu Ion cu Ion
văduviră anason
ai lor trei viteji urmaşi
fură foc în Caucaşi

într-o lună într-un an m-o
prinde de pe urmă Zanmo
Zanmo fata tibetană
ce am dat-o de pomană

într-un alt răstimp hain m-o
mai călca duduca Pinmo
Pinmo dosnica de castă
ce am dat-o de nevastă

după clipe din amvon m-o
prociti preoteasa Xonmo
Xonmo leneşa abila
de-a copilul şi copila

prea târziu şi ca nebun m-o
adormi sibila Funmo
Funmo roasă-n cărni eterne
de nasturii de la perne

gheaţa de peste Cocioc
mi se sparse în cojoc
în tavernă huria
o scuipa Veturia

crucile spălamu-le
închină-te neamule
ultimul moment ideea
de testament Salomeea


morfină vie

morfină vie mama
dorm amândouă
ca într-un mormânt

mama nu mai era
cu duminicile
se călătorea

îmbrobodite
femeile ne
cunoaştem toţi între noi

cei ce suntem cum
nu mai e mama
cum nu vom mai fi nici noi

te voi vedea mamă
la întoarcerea
în sine în pământ

fiul tău râd cu tine
funia lungă
nu ne ajungă

te-ai întors înapoi
din lume la Miorica
la Mitroi

apus ascuns unde
te oprisei a-l
pomeni-n rugăciuni

amestecându-ne cu
morţii în hore vii
prin sfinte vămi

te îngroapă mama ta
stinsă în altfel
pe altă lume

orfan bocetul
în lumina soarelui
de primăvară

sfântă de bucuroasă
în veac fericită
că-n vis ai leac

o duioşie pururi
necutremurată
le bântuie

femeile voci
şuşotindu-mi scrisul
şi spunându-mi mamă

ceară povestită
de miere viziuni
ochii ei închişi

linişte morfină
risipită peste
povestea vieţii

iar o văd ce-o văd şi
n-o mai văd copaci
femei trebăluind

dimineaţa ronţăie
Şora cornuri apoi
soarbe ciorba

goală filosofând
ciorba de soare
de coşciug de sicriu

foamea pomenii de post
şi noi ploile ei
şi ea norul

mă pierduse comânda
mă furau furii
de bucurie

înotam în sânge
între maluri de lacrimi
când m-am trezit

fără cântec fără viaţă
pământ întârziat
în pământ


1975 cu tine în nord

cu tine în nord
sângele îmi petrecu
zilele de acu

nu unde m-am născut mi-e casa
ci unde mi-a fugit mireasa

viaţa noastră iubita mea
demult la fel se petrecea
prin codri eu vânam pe-aproape
tu te cutreierai din vis pe ape
te alungasem la părinţi
pe maluri peste suferinţi
trezită leagănul prindeai din zbor
să te întorci de ţi s-o face dor
de ne-o fi dat din nou să te alung
să treci iar munţii pe la Câmpulung
din ziua când rămas-ai pe vecie
aici cu mine şi acolo mie
îmbrăţişarea cât ne mai aşteaptă
viaţa vai cum trece înţeleaptă
te consolează din pământ din iarbă
copilul spân bătrânul alb de barbă
copacul fără ramuri rupte
ori sfârcul gliei când nesupt e
şi dacă un potop mai vine
ştiu că mă pierzi de-o fi şi-i bine
iar când m-ai îngropa din negru horn
fum de păduri mă va trezi din somn
ci mai vitează călătoare
din rândunică până-n zare
dospeşte-mi pâinea ţese-mi tortul
şi-n soartă doar duşmanul mortul

uită-te bine
în răni saline
fiertura de linte
îţi curge fierbinte
credeam ploua ningea
zăpada era a mea
de la Vânători se apropia
de cine ştie unde dragostea
se clătina se amoreza
cu vorbe nemţeşti cu ja
cu igen ingenuu da
în gară pe stradă în nea

cu tot adevărul
taică am tăiat părul
de atâtea ori trăznit
după ce-ai murit
fratele îmi zace
în tratat de pace
sora îmi tuşeşte
veşnic măgăreşte
lângă crucea ei
înfloresc sub tei
vine pasărea
să-mi ia durerea
cu coada arată
spre mamă şi tată


de la moară

de la moară către sat o jumătate
kilometru neîncărcat străbate
un om care se întoarce din oraş
de departe ca din Munţii Făgăraş
se uită că e noapte tace
vorbeşte ce vorbeşte are de a face
cu o femeie nevăzută dacă
l-ameninţă pentru că-n somn de năduşeală-i leoarcă
la dreapta n-o apucă biserici aşteptându-l
în stânga îl opreşte neînvârtit pământul
tot la moară îi vine să tragă
dar n-o să-şi macine oasele dragă
ceva în mână o să-i intre oare
ori aşteptăm degeaba în coş să se strecoare
se crede-ntâi desculţ iubind ţărâna
hainele-i cad rămâne căpăţâna
pe ea gândeşte vântul să-l subţie
până va spulbera făină vie
încearcă pomii de n-au dat în spic
vrea-n braţe mamă-n braţe cu un copil mic
doreşte coasta el cu coastele s-o râme
mai bine decât mort în moara lume
lumina stinsă va păstr-o-n geam
pentru atât o viaţă cere de la ram
doar că-l trimite ramul să nu stea
râşniţa singură pe vreme rea
măi sarea ţi-ai luat-o păsări sunt
ouăle gata pâinea s-o frământ
haida că te iubeşte în moară satul mort
făină-n sac pentru ce guri şi eu să port
din moară către sat priveşte Gică
prin val de roată simte că se mişcă
iar uneori chiar umblă-ntre bărbaţi
de chelios morarul depărtaţi
ei toţi cu ochii la un cal deodată
din palme bat când haia îşi deznoadă
morarul îşi întoarce capul
să ştie cine nu-i aplaudase calul
când colo Gică socotind
râdea că zgârciurile-n cal nu prea se-ntind
o ce plăcere viaţa aşa cum e
de ar putea trăi-o-n moara lume
ţigări pe malul bălţii mai demult
fumate scapără plase cu peşti pe fund
salina suflă-n ei pe sub pământ
gustul ţiparului cu cap tăiat mişcând
prăjit să-l tăvălească în dungă de mălai
ca-n camera-ncălzită ce mai trai




BLÂNDEȚEA  AMURGULUI

jur şi azi pe ce am mai sfânt şi n-am aici

jur să ucid şi să nu ucid şi să fiu


mie îmi cântă

mie îmi cântă inima fumului
ție timpul tras în corzi aurii
pe două vieți murind în ascultări
de aceea ți-ai părăsit zeii
pe sine se audiază sunetele
acestei lumi născute în auz

ascunsă în multele sfere clipa
maestră se așteaptă cu sonuri
învinse între ele de vreme
ne pomenim în altă muzică
înviați după trei zile
fără acest cânt
unde ne ascultăm în zadar
de ne-ar trăi părinții aproape
îndurerându-ne cu lună
la ei cântând ca la nebune instrumente
în sitari și table
aiurea să ne ierte
în lucii sori înlăcrimați


știam că voi înțelege

știam că voi înțelege plânsul și am plâns
ascultam cântecul și am plâns
am plâns și am plâns până într-o melodie
adusă de inimă pe nevăzute
cu o poveste adeverită străină
și încă o dată Indore
pasărea de aur odihnei
între mările fumului meu
o ador pe maica domnului
în mintea clară pe maica mea
la adormire mi-e frică și plâng
de bocetul neamului mamei
ascultați o femeie cântând
aceasta va naște pe lume
cu plânsul vocii lăsat


mi s-a promis că voi fi statuie

mi s-a promis că voi fi statuie pe alt  soclu un lucru legat
vioară pierdută de greieri pește în ochiul soarelui epitete
prin rana unui nor se scurge sângele zilei care moare fenix
eram din Târgu-Ocna niciun cuvânt niște versuri ale ei

ți-e somn Mariano mașteră vâlsaniană wilsonismo mismo
Samos vamos alaltă Latonă bucolic inelul cu Dunăre
ne vorbirăm dropie cine mănâncă rosa răsură Ronsard
fibra felibra vibrase crevase regină călăfătuită desfătuită

mas cula vorbada caniculară lins lynx katha ramă ba dâmb
bucura dâmbului felibru în sanscrita latină să-i dau ce curge
ce-am nins ars pars de ieri dar de azi capetele netăiate
cu unghia mestecenilor sanscriți pe tușul cărții de vizită


laur aurelian

laur aurelian inel taurin cocarda trăind trainic trai tiranic
prior căprior tulnic sultnic insultă smultă multă catapultă
Aix ține-mă ex să mă potolesc târgoviștesc a mormânt basarabesc
transă pe dicție Dunăre spunere cheaguri praguri raag asparag

recomandări onirice zarzăr piersic răbdarea altui întortocheat ghinion
dharma cu vorbe de tantra vârâm vârșă săvârșirii abia vâslim aripa
pirpiriu papirus capiște pajiște smuls împușcării cosor sorcovă
Allah în Valahia pașa cravașa turbanm hymnopză salină Messalina

ora cum ne-apucă nea Pucă pe nucă nu că mărginucă lumea venise
dulci sinuciși ne completam dulama ița ni se împleticește canonic
întoarce-te pe partea dintâi tumul netulbure luntre plumbuită
ți-o fi înfiorat karma înfoiat coama înfiat cromolitografia

pactizezi cactus păscut de sfoara cămilei în șerpuire upanișadică
păsările stropilor avatar învierea greu de ploaie și-ai ajunge jazz
nu te-ar căuta nici diavolul călugăre frate de morse vacarm karmic
calul ciocnind închinarea paielor fosforescente a asurzi zarcaravela

de ne-am la neam anemia caneaua mama anima carmina marginea gyne
zice salcea să-l cianurez ce vis a mai părut persoana împăratului
vedeți-vă de verde când și-o da drumul pe și mai fecioare în Dridu
și-mi cumpăr comparația ponosul dezidiri driadice cât prăpăd de repede


smirna pe noi virgiliană

smirna pe noi virgiliană autoritate respectului Farsalia cu druizi
forma bucuriei supunerea zdruncinare răbdării tăierea logosului
rugăciune din zar de tigve înviere pustiului pe creștetele ierbii
ți-am greșit pe toate numele de la sat la sat tată suntem pe înviate

a te imagina pomenit metodică Metodiu ceasloave nemaichirilice
am drept la literă exact libertatea neîmpărtășită fără lumânare
cum ar stropi gropile cu numele înviaților și noi le-am fi mormânturi
încotro neapucând pe unde nerămânând ce scrisoare mă scriind

psihanaliza contra rugaciunii desfrânata din apocalipsă e televizunea
pneumorfoza diamorfică lupu' pă unde a mâncat o dată mai trece
nu e bătrâior da' e făcut de mult mi-a dat cafea și vinu' te trezește
somnu' nu mai te deșteaptă ca bușteanul lângă apă să iei ceva de la el


vedem împăcarea

vedem împăcarea cu omor și cine supraviețuind poetului Ian Botto
castanilor scopiților caspicilor cu petrol ca la Ploiești via Pontul Euxin
mai având așteptarea lipstick nicio înviorare vioara ce de petunii pe tun
chiar inima se sumeți coastei stângi danie și critica lui Ivan Krasko

fânul din vârful obsesiei transpiră liniile vieții pe sărite prin Arles
Daliană trifaustă poartă umbrită de soarele vedelor în Marakesh
încăierarea carierelor har supărat cu tâlhar  pământul cât mormântul
obiecții la intersecții sine qua non în avion nepărtinire la răstignire

povestitorule Kotayam baldachin sub șopârle platformă nediformă
varsă gioarsă neîntoarsă năvodul cu nerodul prohodul cu norodul
cactus actus cal pascal Allah valah grâu graur gheaur leac feleac
și azi ceva se va sfârși Van Gogh criminali englezi puioase rase


comanda

comanda vine din context
vezi unul mai bolnav ca tine
parcă nu l-ai vindeca

la cinci ani o lume
la o sută alta
ne-am întâlnit în holocaust

pupitru cu Săhleanu
Jeremy Bentham George Orwell
Paul Goma George Anca

salbe misterului
înverzit pe statuie
printre tei atei

voi scrie totuşi articolul
ca şi cum nimeni n-a lipsit
şi fiecare are zi naţională
    
                              
jur şi azi

jur şi azi pe ce am mai sfânt şi n-am aici
jur să ucid şi să nu ucid şi să fiu
pe nimeni să nu văd cu ochii juraţi
să calc peste lâncede lespezi de săruri

după ce jur altele zilele îşi fac felul
multe în după-amieze în după-după-amieze
multe în zorii născători de ele în rit dac
până să jur şi azi pe ce am mai sfânt

sfârşindu-se lumea la glasuri argotice
spre a se arăta ţin la adăpost o limbă
arătându-se iar se confundă limba în scame
sfârşindu-se lumea spre a se arăta

într-un picior de grâu în urma secerişului mă va prinde noaptea
dar noaptea aceea m-a prins şi furnici au dormit în somnul meu
poate având acelaşi drum apa Oltului iarăşi va fi
o noapte într-un picior de grâu în urma secerişului

ziduri fiind fost bune de coasă mai înainte de ton
numai cei nezidiţi s-au încleştat în imobile puşi pe trai
a bătut vântul clopotelor a bătut Dumnezeu
n-a bătut Dumnezeu a bătut vântul clpotelor n-a bătut

am jurat nu pentru a scăpa din încăierare
ci după umplerea spitalelor gropilor saloanelor
miliardelor cerurilor găurilor unghiilor
semnăturilor păturilor nodurilor punctelor

jur şi azi pe ce am mai sfânt şi n-am aici
jur să ucid şi să nu ucid şi să fiu
pe nimeni să nu văd cu ochii juraţi
să calc peste lâncede lespezi de săruri
                                                 1966

pe visele pisicii negre

pe visele pisicii negre
îmi spiralez foniei regre
te văluresc prin pegre

diagonal catetă nod
dulăul negru Novgorod
Marie Curie Budimexod

ca din talent apusul rent
o toporişcă rusă lent
răpusă leului Dervent

nu mă mai spoi unu pe doi
când şi prin vrejuri roi coroi
într-o noiţă ne la noi


femeia din Orissa

femeia din Orissa moartă
în Rajsamand de anul nou
ca luna fie-mi altcând poartă
nu de pământ nu la cavou
când voi fi renunţat la anii
din dramul harului ascuns
ea îmi va reproşa faci nani
când eu pe targă te vreau uns
nici nu ştiam că eşti femeie
ca mine de bătrână luna
luceafăru-şi pierdu scânteie
şi ea în soare cu Arjuna
mai suntem fraţii sor' orissa
cenuşa nu ne risipi-s-a



mă aflu în uraniu

mă aflu în uraniu
deposedat de sine
ori scaldul fără craniu
la mai închise mine
stau renilor de saniu
a luneca terţine
străluci năluci de staniu
pe locul fără cine
sandala pe mandala
de-a morii alandala
mai calce capitala
Salerno pe închise
Provenţa la Remy se
în aer porolise


zbate-te

zbate-te mă zbat
galben şi palat
moalelui ouat
de la scăpătat
nu m-ai sonetat
că m-ai săgetat
nu m-ai săgetat
că m-ai dodiat
trece-mă terţină
râului de vină
păcii salamină
chiparosul altul
numelui cu psaltul
tăietorul daltu-l


n-am din părinţi

n-am din părinţi nici vechea amintire
a mângâierii după vreo bătaie
păduri tăiate lunci sub potopire
pe cimitir de-o mai pluti copaie
am scris la mijloc soru-mea
că se salvă şi nu mă mai bătea
m-oi fi zvântat şi când nici apă
nici sânge nu pluteau de-adapă
cui ce-i mai spui cerşească-te la alţii
porniţi la pas cu ceară-i pică psalţii
clopotniţe din poduri jos cuvinte
de cuviinţă-n golul de morminte
roi lacrimile maicii scut
pe vrejul florii de trecut


 zugravul

zugravul măturase paraclisul
scrisul cu paiele vopsite
arhitectura înfrumuseţării tombale

dincolo in vincolo toacă de bronz
verset tibetan rugăciune creştină
gayatri mantra coran faţa bobului

prea multă apocalipsă alibi
tâlhăriilor măcar şi cutremurul
închise ecluzele pământuri fasonate

voi împăia privirea bufniţei pranam
detaşarea de tot cât să nu exişti
poematizarea păcatelor pecete 

n-am din viaţă mai de
preţ ca neînţelegerea de
sine muncită ocnă


ajuns de blândeţea amurgului

ajuns de blândeţea amurgului
vă las păsări sănătoase
mă mai vărs la căi întoarse
ne va mântui aurora înspăimântaţilor

n-ai desena obişnuinţe într-o singurătate veşnică
nerăzbunându-te mă gândeam la tine Buddha
nu voi mai rupe aura dacă n-am mai oftat dacă ţie
nu-ţi găseşti cuiele palmelor a doua oară Anta santa

în veci tainică  duşmănită  îndumnezeire în iad
acum voi înota în sângele poeţilor din puşcărie
mă numesc Natanail   răsfăţat al silabelor
scăldându-mă în zădărnicia durerilor trecute



PALIDITATE

suflet de călăreţ îngropat în copite

codru de lănci în văzduh de raze


pe malul unui râu

pe malul unui râu dintr-o carte
mai umblam printre stâncile
malului mai deschideam cartea
rămăsese cartea deschisă ca
şi cum pescuia şi mă
adânceam dincolo de
drum pe o melodie filmi gane
totuşi nu manea nu bhajan
cât o voce s-a făcut auzită
dinspre drum apă carte
mă întorceam dându-mi seama
că o să mi se dea puja
exact o femeie căruntă în hindi
samastha nahi pusese bunătăţi
în faţă pe o piatră înierbată
i-am bombănit amabil mişcat
că nu ezitant le-a luat
şi încă ispitindu-mă
după Rusalii le-a luat
şi s-a dus lăsându-mă pe râu



graiul vătraiul

graiul vătraiul fierul roşu mutule suge-l c-o să sfârâie
mîna ascunsă în pasărea zburându-ţi rana mângâierii
dezgroapă oasele îngroapă pleoapele feţei de corabie
cercurile oarbele turmele pasc hainele cu tălăngile
sac de rană însângerată pe fruntea peştilor de aur
dodone d’odinioare uliul şarpe paparudă ne inundă
pe ochi mă sprijin în prăpastie orbilor plânşi huma le taie stelele
m-a trezit bătaia vântului cremene veşnică
soare veşnic în sfeşnic suflet de tină în lumină
copaci de fier spre lună dezrădăcinaţi din sânge
îi dezghioacă de pe oase carnea corb înamorat
sufletul meu te-o părăsi sufletului tău îi va fi dor
ies din noapte intru-n ceaţă să ajung de dimineaţă
ca dintr-o apă se nalţă din mormânt rădăcinile
tăierea braţelor ochii tăierea capului sufletul
ne ducem vieţile noaptea dimineţile
soarele luna stelele ne luminează relele
suflet de călăreţ îngropat în copite
codru de lănci în văzduh de raze
scăpărai intrai în rai turmă cea mai de pe urmă
unul băştinaş unul mintenaş unul prinde-l-aş
una-n somn un vis una-n morţi abis una-n vale i-s
coboară cobor de pe un picior de cer fără nor
din copiii lui moară unul porumb unul secară
după mare mila ta peste lume pasărea
corabie pe apă ca focul pe uscat
nu poţi pluti peste poetul în fâşii
libertatea şi moarea luau foc
toate lucrurile de afară au fost în casă
ai umblat pe deal să mori şi să te deştepte tatăl tău
la tot ce se învârteşte eşti concentric din o-ul oribilului
trupurile sufletele oile-n muntele oilor
ce mame depărtate ale numelui meu
asemănarea mea dându-ţi în meteori
ochii amintindu-mi amintirea văzându-mi
mâini din altă lume pe feţe de pe pământ
clopote trag razele luminii
în pământ trupul în zbor sufletul
ploaia măruntă putrezeşte purpura
vorba în dodii în taină poduri înmiresmate
legat la ochi cu ochii ucigaşului
îngerul îţi seamănă dar este mai frumos
diavolul îţi seamănă dar este mai frumos


pentru că uneori o dusese bine

pentru că uneori o dusese bine în sărăcia lui
îngerul s-a supărat şi a încărunţit lipindu-i-se de cap
n-a fost de ajuns tot o duce bine îngerul în sărăcia lui
şi îngerul s-a supărat şi a încărunţit lipindu-i-se de picioare
ei dar tot o ducea bine în sărăcia lui şi îngerul

l-a urmărit o oră şi asta a numit-o muncă
ar fi vrut să-l omoare şi asta nu s-a numit crimă
avea motive să-l omoare şi asta se numeşte justiţia lui
şi dacă l-a urmărit fără să-l omoare se numeşte c-a fost om

trei stele de pe epoleţii hainelor cachi
trei stele de pe epoleţii hainelor aproape negre
iar pe cer vorba cântecului numai luna şi o stea
înmulţindu-se cele de pe cer tot trei pe epoleţii
de pe hainele cachi şi aproape negre parcă
o să-ţi mai vină la socoteală a fost greu cu
oranjul lamurilor de răchită până să vină seara

banii străinului au ispitit şi câţiva oameni cinstiţi
aceştia n-au avut de suferit protejaţi de tradiţie
şi tocmai al lor a fost profitul dar nici nu se mai
întâmplase asta niciodată prin părţile noastre

se gândea la un lucru şi făcea altul
ar fi ajuns departe şi aşa dacă se ţinea de treabă
dar nemaigândind afacerile au început să-i meargă
teribil şi numai la început pierdea timpul mirându-se



în frigul grânelor

în frigul grânelor
cântă stăpânelor
cocoşul strămoşul

scrie lumii de apoi
să nu vie pe la noi
 îngerii plângerii

opriţi-i sunt aşa nebuni
cu tălpile peste tăciuni
şi creştetele de păuni

porniţi-i şi lăsaţi cuvânt
să fie unul cel mai blând
şi să se cheme tot pământ

că nu sunt peşti şi prin aer
mi-aş umple casa de ei
aş zice tu du-te tu du-te


a domnului cerească mângâiere

a domnului cerească mângâiere
n-o cere doamnă văduve inele
ciocnindu-se falange spire sfere
când n-ai muri rămase toate cele

rugămu-i-ne din apropiere
să ne mai lase pradă jele
cu tinereţi în floare fiere
codrene haruri retezate zele

a chinului vreo duioşie breşă
cătarea ceruită stup homeric
spitalul leşului frăţie leşă

de la cutremur cancer întuneric
pădurile tăiate vană meşă
nirvana mâine seară la pateric


naiba voastră

naiba voastră
supunerea la tortură
bumerang  dornic
de întoarcere

ridică-te Ioane
bucăţi de avioane
moară pe comoară
Gangele plânge

numai barca
numai pescăruşii
fluviul ascultând
cum intră-n mare

munţi în irişi
zăpezi topirii-şi
nu sunt vinovat
că m-am născut

peste adâncuri
buştenii singuri
înroşite ape curg
retezate de amurg

ia-ţi scrumul din
degetele mele
n-am niciun frate
a murit nu s-a născut


unghi în floare

unghi în floare la rărunchi
tot e bine în genunchi
n-ai sparge numărul trei
cu al fumului costrei
junghiul îţi apleacă poale
din şalele dumitale
limb albit codalbi heralzi
scob de copcă să te scalzi
ocna-n val la provă e
gazdele sporovăe
flăcărilor fără focuri
hai la locuri din ghiocuri
ceară stingere lucire
fă-mă doamne auzire
adevărul strică-se
dodiile zică-se
şi mai prost şi mai concept
crucea codrului la piept
două şahuri cu pioni
apoi doamnei campioni
vinului femei cu ie
baletaţi schizofrenie
trăznete amnistiate
ascultării de carate
răsărit iar răsărit
cerşetor îmbătrânit


mi-ai spus că am muncit bine

mi-ai spus că am muncit bine
şi pot să fumez şi să beau
împrejur toate păsările
păreau rândunici

râul nu ne însoţea
la izvoarele lui
prin răşină îndemn
roţi de tren fum de tren

beton încleştat
pe drum de respiraţii
pumn de moarte în
creştetul abisului

când ce ţi-a venit să părăseşti
căile ca-ntr-un joc să te bucuri
că moale piatra îţi suge
urmele tălpilor cutremurând

ai încercat cu greutatea
trupului frânghiile
stânci sfărâmate pe umăr
polen pe mari petale de nufăr

ai deschis hruba uneltelor
nedemne le-ai risipit în
neorânduială pe treptele uzate
şi-ai început să sui în munţi

într-un răstimp ţi se înălţau
în ciudă păstrăvi deodată
în prăpăstii piscuri alunecau
din braţele subţiri ale ierbii

brazii îşi frângeau
în trunchi viorile
ţipăt rănit
sângera

însuşi râul înfăşurându-ţi
gleznele ca fulgerul
te-ntâmpina cu multă aşteptare
de o mie de ani sau de două

n-am vrut atunci
eu să mă-ntorc tu să te duci
eu să fi fost odihna ta
tu depărtată stea care suia
                                       1964


de-un an

de-un an nu vreau
de-un an mă-nspăimânt
tot apă  beau
calc pe pământ

să nu îmi moară mama
parcă-aş muri-o scriu
septembrie arama
să-mi bată pururi viu

vorbim de-atunci mai tare
oftează nu mai cântă
mă iau ca de cutare
să nu-mi mai fie sfântă

străin în neamul său
neamului străin
m-am prefăcut de rău
mă culc nu plec nu vin

cu altă voce
în suflet să-i cânt
să se disloce
de-un an mormânt
                     1975


pasăre-n vârf

pasăre-n vârf curtea adună
ciocul sub coaste adună curtea
pasăre-n vânt adună carne
ochiul în urmă curtea adună
râtul porcului în iadul nostru
orbeşte porcul nostru din iad
râtul porcului la noi în iad
râmă orbul iadului nostru
atunci a început cu noi să bată şi vântul
când tremură carnea să bată vântul
atunci a început noaptea vântul cu noi
când bătea carnea cum bate vântul
de uscat se usucă de fumul tutunului
suie la ceruri cu fumul tutunului
rădăcinile i se usucă de fumul tutunului
cu fumul tutunului rămâne în groapă


în ceasul glumelor

în ceasul glumelor vieţii noastre te cutremură
            un râs părintesc
            de trăim
mintea îţi râde hora de mână a noastră
            a morţilor noştri culcaţi pe veci de mână
            cu brazdele şi cu vântul şi norii şi sufletele
de sus calcă orizonturile să se ţină de mână
            în hora ce ne opreşte vieţile şi le întoarce
            să râdă mintea celor născuţi primăvara
                        prieten fără grai surioarei
            în râs împământenindu-te
zidit în tusea ei
            afară pe coastele dealurilor
colindate de clopote înflorite


prin gura de aur

prin gura de aur se anunţă
gândul tuturor inimilor norocoase
că ne-au văzut şi le vedem şi noi

am părăsit şi aşa pe mama şi pe tata
încât de s-ar începe totul iarăşi
ei ar uita că le-am fost fiu

când vizitam genii şi seara le descriam
bolile mă foloseam de geniul lor
muribund şi de moartea mea

să mă tem de a lăsa vreo urmă vie
după mine căci în ea ar fi cu putinţă
să sângerez încă de pe acum


unde-am fost raiule

unde-am fost raiule
unde sunt iadule
pâmântule mormântule

denși nebuni cu oarbă
arbaletă-n barbă
baba și mai oarbă

bunici să ne soarbă
tartor martor trântor
albinele cânt-or

mările sub vânt or
lasă-le la casele
oaselor cu coasele

ordalii paliditatea

ordalii paliditatea feţei ochii roşii robul lui Dumnezeu Ducas
barbariu grimoire du pape Honorius Avestiţa boala copiilor
cărţile solomonarilor învăţate şapte ani sub pământ cuţit cununat
descântarea sângelui răni de arsură aşchiere de oase canzoncina

apeş apucător apucat arap alb arap buzat arap minunat codroniu
fetele câmpului fetele codrului fetele lui Şandru fete şi văduve
despletita diochioaia înfiorătoarea jupâneasa leoaica maica pădurii
mănâncă din aceeaşi farfurie cu un câine cu o mâţă durere de deochi

mirătoarea omu' ca şchiopu' cu barda cât cotu' proorociţa românca
trece vântul peste munte dedeochiul peste frunte ieşi soare sec
unde te duci fată albă cu mătura albă mă duc la biserica albă

ce să faci la biserica albă să mătur albeaţa roşeaţa şi săgetăturile
vavilele  volburi mânioiase  zâmbata zburătorul zmeoaica zmeul



TURNAVITU


nemișcați sărbătorilor femei înghițindu-se frați nevăzuți împărăția

fețe răsfețe galenți agalenți gali papagali aramă aramaică onomaști


credința este

credința este
consimțirea de bună
voie a sufletului

lovind sufletul cu sunete
până ce nourul va fi împrăștiat
de valurile melodiei

celor din cer nemurirea
celor de pe pământ
prefacerea



obișnuiesc prea ticăloșii

obișnuiesc prea ticăloșii ucigași
să ne războiască pe noi nenorociții
întru cele contrare firii

amorțește-ți mâna
spre a nu se apropia
de cele firești și nefirești

tâlharii și hoții de
morminte se întâmplă
să nu fie temători

sosind tocmai atunci unii lumeni
nenorocitul din sclav al mâniei
s-a făcut robul slavei deșarte


în groapa adâncă

în groapa adâncă a necunoștinței
întru întunecatele patimi începem
să filosofăm despre cerul pe pământ

cine mă oprește a spune și a grăi
cuvânt cu cuvânt cele ce-mi sunt cunoscute
prea minunată răpire alergătorule către cer

starea minții lui a fost
predestinată nu-l poți face să stea
nicio clipă fericit în paradis


acest individ

acest individ singular
nu are decât valoarea
umbrei ideale

umbră lipsită de sânge
lege a slăbiciunii și întunericului
lege a zilei și a forței

când te îndoiești de o veritate
înseamnă că ai deja cunoașterea
vagă a unei alte verități

în spiritul uman există
un rest din știința divină și multă
uitare remediabilă prin experiență


 cu desaga la spinare

cu desaga la spinare
încolo pe spini călare
capul nici că te mai doare

cântecele de o dare
dacă și-n împreunare
tinerețe gânditoare

bătrânețe plutitoare
greu la val ușor la vale
canarale canavale

guri telale la spitale
vorbe pline vorbe goale
glume proaste portocale



nemișcați sărbătorilor

nemișcați sărbătorilor femei înghițindu-se frați nevăzuți împărăția
fețe răsfețe galenți agalenți gali papagali aramă aramaică onomaști
Roxana că slăbise aveai altul petrecere în ceață al treilea te desperechea
invazilanția anzimelor emailări căzi de baie duloaica albă tărtărie

credințe talii pe scoborâtoare dalii retro santa a nu mai suferi suferire
sinonimie avatarică a da a dat în transgayatri de mine und' ești ceațo
tarabostes neglijabili din pleaznă arabilă ce ne mai țară arțară păcară
la anu' capelanu' vaca vacarmului karma voi ai țărilor imnice schimnice

banta lui Bento panta în Agrigento nimic nedistrus cramponate copite
rămași filosofiei mulți ai cărții tale de ne-o trăirăm căzuți în scrisori
înjumătățită ființă de ce n-oi mai fi în scris pe înțelesul mâinilor cornute
nemai ajuns la teatru de la funeralii explorare neinvazivă pacienți eroici 

prostioarele sale salice zurbaralice filocalice virebelalice minus olfalice
interschimbabile bile izbindu-se la noroc pe săbii că genele nu se lasă
tușiți orarelor a ne trezi fierarilor pe dealuri meșterul spirit de gală algă
chiar mă apropii de ora mea o pronunț pe a petrecutei de-om mai citi scrisori


zburasei

zburasei de pe spinarea
boului transpirat
rusoaica marea
și-a petrogradat

liniști stei ne-nțepene
sămânță de pepene
ce pe ne de lene le
cânte ce balenele

cum n-ai scire literar
cu o viață printre morți
nebăgați în buzunar
sat cu sat din porți în porți

 ce invitații spre orice
esenței putrede prohod
iubească-ți bicicletele
rostogolirea și pe pod

eu îți voi trimite
albele termite
cărților de vers
față și revers

deci mai trăim cârlig de viață
neauziților din ceață
tu inversezi iradieri
de sub castani corăbieri

ruginita-ne teroare
la uciși din floare-n floare
nemâncați îndoliați
sinucișii din Urlați

ale voastre aure
laure balaure
declarată scabie
dracul nud o sabie

sete de fâtâni visezi
nord sudiților mai trezi
ne aude arma leoarcă
de un sânge ca de țarcă

cerul cerb pe munte serb
de când versul verb inverb
pușcătură văile
cornul lunii dă-i-le


din mormânt până diseară

din mormânt până diseară
după ce m-aniversară
lăzărică tămâioară
soare de Bârsești că ară
Gheorghieș fete-l dansară
grigorească mama mară
spre Marin din Gâltofani
dorule de la mulți ani
Felix ne simeze fani
nemâncați și marocani
ah berberii măciucani
pe ladino dacosani
hăț hățiș hoțiș soprani
de la Athos nu din gruz
peron unu doi Vaduz
oblic pas din văi de cer
pe obrazul semincer
Tudore de ce-am mai fi
și rămas nici morți nici vii
capră-n Râmnic și Găești
cu maeștri măgărești
picătură ne exiști
scot umbrela mână briști
mântuie Elisaveta
clanareta alfa veta
pe o trecere în treacăt
ne descuie taica lacăt
pe ostatici verzi țipari
pescărușii lapidari
rugăciune de ne pasă
cale pe tăiș de coasă
să vedem la-ntoarcere
parcele în carcere
stronțiu pe afacere
de la Houston la mormânt
pe pământ peste pământ
poate mă închid temei
suflet inimii corei
una două nu mai plouă
ba mai rouă peste nouă
de câte ori cerul mic
înfășoară borangic
al pământului buric
ce ne cade cade neaua
să ne piște piteșteaua
corectată tată steaua
tâtă mare grinda sare
peste val de neagră mare
întreruptu-ne-am de neam
canto catalan flancam
Zanto imn poesc cathar
dau numai de nor și zar
darurile din Cioflec
ferite de piteștec
sârbularomânogrec
totdeauna luna duna
Argeșului cataluna
cargoșonului șaguna
țandără de totdeauna
micii macilor miceni
poate în știință sceni
negri delureni pesceni
lăstărite crengi albandre
în atingeri salamandre
fundul puțului Lisandre
ne ardea verde mixandre
că să nu zici că să Nae
iar nu Nae ba Danae
ci calcanu încovoae
înverziri același mic și
mare până-n zarzăr lincșii
că topologanții icșii
cimitirului distinșii
ce mi-ai viață ce ți-am mort
norul cerului consort
croncănește sortul ort
tot din raven prin Newport
traista trust aer contrast
zala pâlcului albast
clăile d'iconoclast
surlele fără surlast
înainte ne vedeam
că vă intervievam
cât să nu-mi ajung coment
tatuaj arborescent
tușului constituent
copie nepergament
doar nu-mi pare rău c-ajung
pe ce dungă pe ce jung


după spargerea ulciorului

după spargerea ulciorului
maestrul artei dramatice
luminează scena cu o lampă

o voi a căror bogăție e asceza
nu voi putea nicidecum
să epuizez tema teatrului

nu există un loc
mai sigur decât cerul
de unde cad îngeri

silește-te cel puțin să păzești
legea veche spunându-ți
ia seama la tine însuți

în erezie și hulă
din tulburare și veselie
cunoaștem teomahia demonilor

ne rășchirăm așchii
din ascundere neîntâlniți
neaflate idolatrii



privirea de-ar putea fecunda

privirea de-ar putea fecunda
morții de-ar putea ucide
străzi pline de cadavre și borțoase

cum aș putea să mă culc cu această
femeie cum să fac să nu râvnesc
să mă culc cu această femeie

zeii nu doresc să fie lingușiți
ci au în primul rând dorința ca toate
ființele raționale să li se asemene

un păianjen se mândrește
că a vânat o muscă un om că
un iepure altul că o zglăvoacă

altul că a vânat un porc mistreț
altul că vânează urși
iar altul sarmați

îngădui ca partea divină
din tine să fie înfrântă
de partea muritoare

sferă desăvârșit
rotundă mândră
de surâzătoarea ei statornicie


trupul zăpada

trupul zăpada
moartea mama mea
dacă nu murea
nu se năzărea
jumătatea sa
revoluţia
montagna su' nea
cutărică va
m-o admonesta
momo de-o mânca
şi cu dodia
ce dansa mai ba
ce ringrazia
râurile-n şa


mai multe

mai multe aveţi voi să-mi spuneţi
precum unui italian
eu le-am spus tot până la voi
ce-mi spuneţi nu ne-aude nimeni
e-un joc pe viaţă altă viaţă
mă mir că nu v-am cântat
fiorentini ca trentinilor


dacă Belgrad

dacă Belgrad belg nu rad
Babadagul astă-vară
cu măgarul poze-n vad
la un stâlp de v-afişară
ce-a fost nu s-a dus ce cad
îţi curgea matale-n moară
mă mai macini te mai fad
mângâi mort că domnişoară


Turnavitu

Turnavitu
paraponisitu
n-ai gânditu

arrité ocara lumii englegé
afierosit isterit li-am jertfit
se zarifefsește se pudurește

punga nu-l embodisăște
să nu fie strănțuros
întoarce bernevecii pă dos

antereu caftan din ziua lui Cefan
conțeș din zilele cui
în letopiseți nu-i

gingășii d-epilepsii
amețăsc se sluțăsc
afumă cu pene gene

năbădaica vine 
biciu bun la sine
una sută bine

nouăzăci la vine
șaizăci la spati
c-o umple de sănătati

țiganca vrăjitoare baba hârca
vâră în cazan doi drăcușori
și scoate un înger

de-mpărătești heretisești
logos facă
Marea Albă

voinic șocaric
lângă dânsul
nu-ți ții râsul

veste
de răsmiriță
că este

balaur
scrâșni
strășnicii

tunuri fumuri
trăznet pleznet
păr din creștet

cântă sfântă
heruvimească
îngerească

neîbârzoiată
se ivește
pupupăiește

căși mese ș-altare
zăifeturi ș-ospețe
la păhărele istețe

aleși direși
carte parte
pă hârtie să fie

ahele măsele
bere părere
ajută sută

a hărțuire
doao mâni
duh în plămâni

tâmplare ne
tâmpineze să să
scoale nescare

cu cale
nește dârdale
ha dă pă urmă

o nătărie
ș-o ciocârlie
cha câr

Sânt-Ilie
săgeată arată
în găvălie

corb mort
sătana
astupându-și rana

câte stele
cu jele
ahastă năpastă

dada Dumnezieu
să-l ierte
să să certe

înțăleagă șagă
cu una cu doao
făcuți din oao

antifoane
ce ți-e
Spiridoane

nu vedeți
perit-au
nu e țară

o asină
Sân-Spiridoane
sui călare

rămăsăi
în viață
vorbeață

face
sfadă
după pradă

poate
zăuitându-și
de toate


CE  VREA  CUVÂNTUL  ACELA


bogdaproste să fie lu' tata

înseamnă că mama e vie


ce vrea cuvântul acela

ce vrea cuvântul acela
ce am eu de-a face cu el
de ce îmi întinde mâinile însângerate

numai un laș moare
pentru republică
un iacobin ucide pentru ea

într-o republică numai
republicanii sunt cetățeni
regaliștii și străinii sunt dușmani

n-ai luat bani de la nimeni
nu te-ai culcat cu femei
Robespiere ești revoltător  de cumsecade

domnișoara Rosalie e un tors
restaurat din care numai șoldurile
și picioarele sunt antice

nimicul s-a sinucis
creațiunea e rana nimicului
noi stropii ei de sânge

marele cadavru trebuie înmormântat
cuviincios de către preoți
nu de către asasini


singură viață amintire

singură viață amintire
de când trăiam cu altă fire
fără părinți de pomenire
sau fluturii sau norii
viață moarte amintire
cum trăiam în altă fire
de veșnică pomenire
părinți fluturi cimitire
cântecul de pomenire
părinți veșnici altă fire
fluturi viață amintire
nici moarte nici cimitire
cântecul de amintire
părinți fluturi viață fire


Plâng trupuri

Plâng trupuri amante alcooluri scrisori cadaverice
taci un zeu, o linga, mai dureros, de nimic
zăpăcite femei în vis decăzut pornografi impotenți
transfugi siberieni fără pereche stabilă
pionieri ai judecății de apoi constrictori
și în junglă o să ne auzim doar cerul dispărut
flăcările o să ne înghită fără poftă oricum
fata o să citească în cenușă viitorul palmelor
care printre păcate o amenințau cu bătaia
iubito reînviem într-un cor de îngeri
nu-mi face mie scandal amândoi avem datoria
să cântăm, aceasta e nașterea noastră
portative de oase, armonii de carne
gâtlejuri aromind raportul divin
îmi spuneai îți spuneam orgă ori iarbă
cine cu cine pe cine în cine de cine la cine
fără sine peste sine de la sine
aceasta e limba română poate fi cântec
să ne aducem aminte cum cântă
eu sunt cine, tu, sine, noi cine
de-om juca pingpong pe tabla de șah
să ne zădărnicim micile respirații
cu hohote – păsări ascultate în trecut
așa mai cuminte, fără noima de viață
într-o altă cântare prea tristă romantic
îmbucurătoare după experiențele țărilor
ce s-au numit și morminte și păci.
Bolnavi de viață cuvinte fără povești am spus
ochi fără peisaje am închis graiuri
nerostite am auzit dinspre fumuri mecanice
acum am iuți pașii pe malul râului
amețiți de văzul undelor adeveritoare
Eram copii îndrăgostiți îndrăgostiți
fără naștere și zei doar așa
pentru credința minunaților.



luat la goană

luat la goană
de regnuri
ultimul diavol
înghite văile

cap de os
toartă înroşită
sugestia amurgului
pe lanul de răchită

stăpâna marginilor
hohot nepotrivit
astfel e viaţa
astfel e gândul

uşi reci în
satul de gheaţă
viii ascultă
ce-au cântat ieri


la amiază nu plângeai

la amiază nu plângeai
seara tot copii pierduţi îţi dai
noaptea vii dimineaţa stai
altui piept cale de ştiut nu ai
când se rupe între fântânele
inima pătrunsă de coclele
şi femeia îndrăgeşte
iar năframa care creşte

la amiază ai îndrăznit şi tu
somnului să-i spui că nu te cunoscu
noaptea viile înlăcrimate cu
mâinile sau rupt pe trup sau nu

dimineaţa te aştepţi
croieşti piepţi


părul ud

părul ud de ploi de aur
aur de fulgerătură
foc de lemne să-l usuce
lemne din păduri aprinse
ploi de foc se duc în cer
ploi de foc vin pe pământ
o şuviţă de păr galben
voi salva-o s-o aştern
ci în iarba despletită
părul nu mai are loc
părul ud de ploi de aur
foc de lemne să-l usuce


bogdaproste

bogdaproste să fie lu' tata
înseamnă că mama e vie
spărturi de căruţă

oarece datini
inerţia instinctului
păsări la oglinzi

fără cravată fără dumnezeu
serviţi seminţele
copiii bagă în gură tot

îmi lucrez pledoaria
de cum voi fi asasinat
ca din întâmplare


morţi aparente

morţi aparente ori nu
cât să tot delirăm
premoniţii sumbre

odihna cancelariei
pe trecere de parapante
ca ieri nu mai sunteţi bujori

la împuşcarea femeii per câine
unii stau în picioare
alţii se ridică din comă

după aplauze îmi dau seama
că sunteţi vii
la poeme moarte


evidenţa

evidenţa lui Dumnezeu în
biserica sufletului părinţilor noştri
şi acum în Pacificul dumneavoastră

ne ia timpul timpan în serios
ce să-l mai spargi surzenie
se merge în Australia de voie

pentru sănătate ape epurate
şi voi dantelă deşerturilor
care şi hărăzindu-ne zimţi

mai alege crăpătura
chininei printre friguri
trecând prin Australia


tresăltând

tresăltând într-o singură vină
s-au aşezat pe scaune şi cer de băut
şi domnul dumnezeu a intrat în casă
iar la plecare a mulţumit

şi-a uitat acasă ţigările a luat-o spre
căsoaie din doi podari unul nu fumează
tot va găsi după sobă un pachet neterminat
măcar niscai mucuri fie şi ale trecătorilor

nici rachiu nici ţigări nici peşte
cum e mai rău cum nu scrie nici în istorie
fiul nu a rămas pe pământul copilăriei

îl uit pe fi-mio de când numai istoria e de mine
de ce nu s-o fi ducând mai iute la căsoaie
nici Crist n-a prins peşte pe asemenea ploaie


în haine

în haine de modă străveche încât
parcă nimeni n-a îmbrăcat aşa ceva
va mugi în danf de mitraliere arătându-şi
fără ruşine faţa cu două fire în mijloc

denunţatul şi-a luat viaţa în pădure
a fost găsit după zece ani un schelet
vântul îl legăna parcă se mişca dinandins
mergeam să-l întâlnim cu bucurie

calea ne-a întrerupt-o denunţătorul
la ce m-au părăsit puterile înaintea luptei
a învăţat materialitatea întunericului

îmbătrânind îi vom cânta un imn şi lui
s-a arătat în capul dealului era pace
pe cine iubiră boierii morţi daică Parastiţo

fie că trăiesc
fie că trăiesc
fie că mor
eu nu sunt Osiris

nu spun să facem risipă de bani
și să construim atâtea trireme
pentru a ne păzi pe noi înșine

cei ce nu pedepsesc pe nelegiuiți
să nu aducă sacrificii
ofrandele lor să nu fie primite

i-a prins la o primejdie sigură
cu toate că sacrificiile s-au arătat
neprielnice și auspiciile funeste

curtezana
curtezana merge încetișor
femeia de neam speriată
servitoarea cu pași repezi

clinchetul bijuteriilor
alifii parfumate
vânt cu poala veșmintelor

depresia femeilor
când își văd iubitul
mergând alene

întruparea femeilor
celeste sub blestem
ori pentru a avea urmași

chemarea înapoi
cămara tainei
slava fecioriei

în capul universului
în capul universului
sabei sarmați își duc izvorul
să-și potolească setea

nu culcuș în iarbă
nu umbră de măslin
alungat și din râpă

o aduc din orășelul din vale
dar nu pot să-i pomenesc
numele că aude căprița

să nu îndrăznești să uiți
fiecare din noi e Cristos
toți suntem răstigniți

acest individ singular
nu are decât valoarea
umbrei ideale

umbră lipsită de sânge
lege a slăbiciunii și întunericului
lege a zilei și a forței

GEMENI  GEMINA

să-mi sorb la miezul nopţii băutura

de baştină apa lui Thales paharnică


pe cărări

pe cărări nu m-oi spulbera
în grădini nu voi înflori
în lanuri zimţi voi domoli
aur coloană de câlţi folosiţi
ciorapi vechi asemeni unui merci
carnea apei pe vertebre de noroi
din negru şi din verde te voi scoate
acum lăsaţi să moară mahorca pe lopată
postav vâscos începem să curgem
conductele se vor sparge
furnicile bolnave neprinse de nisipul în surpare
nu s-au atins de bocanci cu spaima înecării
n-au spart pielea din neputinţă
n-au cărat până în sânge hrană şi leacuri
n-au numărat câte încap pe-un ochi
                                                  (1965)


sâmbăta poeţilor

sâmbăta poeţilor pomana profeţilor
cosânzeana feţilor îmbătarea fleţilor
vederea cadeţilor damigeana vreţi-lor
fulgul vârf nămeţilor iordanul juveţilor
pometul pomeţilor verdele isteţilor
mama cântăreţilor treanţa tinereţelor
limita ospeţelor caravana vieţilor
sanctitatea speţelor geana colindeţelor
bună-dimineţelor răutatea beţelor
spălătura feţelor nunta precupeţelor


fâşia de stambă

fâşia de stambă n-are somn
lilieci întregi şi jumătate fără aripi
umblă o noapte între arbori
şi viaţa o bătătoresc
se zbat pe lună peştii-n fundul apei
lacul îşi şterge sudoarea de maluri
smulsă brumă ca părul femeilor
se-mpleteşte cu mânji ce vor să fugă
şi cad pe spate
poate că apa de băut e mult în adânc
iar la geam pâlpâie o naştere grea
cei care dorm se ceartă rugător
şi se învinuiesc neauziţi
feriţi de pedepsele
pumnilor cu gene deschise
din dosul fâşiei de stambă


mie-mi pare

mie-mi pare foarte bine ţie parcă îţi miroase
mă păscuse botul ciumei de tot am crescut de-a-ndoase
nu te-am cunoscut oglindă ploaia nu te răcoreşte
pe rimologie şaua mi-ar aluneca şeeşte
cum că toată viaţa umbli cum să mori în Srinagar ori
să joci şah pe constituţii când te-ai săturat de zaruri
ia autoflagelarea arderea pe rug opisul
cu accentul după vreme omul zisul Nistrul scrisul
sângele pe mal statuie vocile neînţelese
zalele covrigi de iarnă verile rărite lese
urnici furnici ai furnicii năpădite alb de sine
viermii tăi şi-ai cincizecimii paisprezece sonetine
gemeni Gemina şi-a treişpea pasuri patru către cinci
neolitice multiple onomatopei tilinci


dodia indianului

în dinţi de-ai jupui cireşi
sub coastă printre şerpi aleşi
din trupuri grase de ţigănci
cu ochi în vârful verzii lănci

rupându-te aşteaptă taică
pe buturuga cu lupoaică
solzoasă fără rădăcină
şi indianul o să vină

dinspre pădure paie sterpe-l
vor suge oasele să-l perpel
la trăznetul din norul verii
prin piatră de-o să-i urce perii

nu-i fânul verde ci se cască
o geană atârnând de mască
de sub vapoare cu turban
resteu la jugul lui Plăvan
                             1975


decapolit

decapolit în peştera liliecilor
fete călugăre răchitei arnotene
cine crede nu e niciodată singur
shakespearieni slujbaşi în Stratford
make the world go away
Brahma Vishnu Shiva
Rig Veda Voluspo Luceafărul
Strigoii Memento mori
devenirea nihilistă bhava vibhava
invagination hymen pharmakon
archetypal resonance astrohaiku
încă o săptămână nechinezească
leului de aur china town
altor supravieţuiri gondolă
Perseide Perseu’s mantle
astronomical arts Magellanic cloud
tot vorbim numai de morţi
numai în braţele lor
ne-am dezmărmuri solaritatea
sidi Aissa egal Vasile Lovinescu
mare întunecată haos ou
trup tăiat în cer şi pământ
archaic Sanskrit musical Nirvana


recele mării

recele mării ne cheamă
la glasul balenelor pe gheţari
recele mării interoghează lumi
de-o voinţă cu fiinţa şi catrinţa
recele mării ne prevesteşte
fuga din caldul cenuşii
recele mării ne-a pus pe focul
sobei de teracotă călărirea
recele mării sub moarte de soare
să-mi spui şi mie cum a fost mireasa


ascult ca-n toate serile

ascult ca-n toate serile cum povesteşte din Argetoaia
dacă aş întrerupe ceva tot mi-aş aduce aminte apoi
însă acum n-aş mai pricepe de ce demult
fata i-a spus în mireasă de rochie îmbrăcată
în rochie de mireasă parcă explică
nu ştiţi că eu întotdeauna dorm singură
astă-seară citi-voi un vers din Racine despre vânturi ce dorm
iar înainte m-am întors de la film numit dacă vântul
şi povestitoarea în aşternut se concentrează
cu o mână în dans pentru ochii mei şi ai soţiei
să înscenez cu întârziere de o secundă povestea iată o şansă
poate-mi răzbun aşa piesa mea jucată la telefon
pe o singură carte străvezie ţinută în degete de o domnişoară scheletică
a doua zi bărbatul pe vremuri
avea poruncă a se înfăţişa cu cămaşa pătată de sângele nepătatei
cum o să stau într-un pat cu acela fetelor
tatăl ei căsătorit o dăduse spre binele satului
fratele ei căsătorit a cules-o dintre prietene uite
ai să te dezbraci de rochia asta frumoasă
nu ştii a răspuns că eu nu m-am îmbrăcat aşa niciodată
în casa tuturor nopţilor mele bătrâna încearcă
să ajungă departe cu rolul dumneaei înseşi
eu eram mai mare ca ea m-a dus
în pădure la fragi şi între copaci m-a rugat să-i caut în cap
iar când cosaşii din poieni îşi încărcau fânul
s-a repezit cu părul încât săracii au strigat ho că ne sperii boii
fragi n-am găsit şi-am umplut atunci coşul
cu pitricele acoperite frumos i le-a dus
bărbatului şi el du-te acasă mai bine
boală ce eşti boala vacilor şi chiar fusese
în pădure mă gândesc dacă nu e o istorie
a unei preotese cu copii şi avorturi
şi din toate acestea pe urmă cu nepoţi
sau de nu-mi va aduce fericirea
mă gândesc de nu voi fi fericit
oprind întregi întâmplările de a exista
încă o dată şi să crăp numai eu veche preoteasa
să-mi sorb la miezul nopţii băutura
de baştină apa lui Thales paharnică
nici o preotasă ci cana
cu jumătate de gură cu muşchii stângi
să spânzur ce nu-i de mireasă
în respiraţiile femeii mele
întoarse deodată cu spatele
de n-aş mai auzi povestindu-se din Argetoaia


împacă-te natură

împacă-te natură în sine şi cu mama
ea l-a iubit pe domnul cu capul şi marama
cărăm cu munţii umbra ni se răstoarnă rânza
ne înconjoară moartea o coperim cu pânza
câţi pictori te văzură doar sângeratul giulgi
tu zboară-mi rândunica tăindu-mă în fulgi
Ierusalimul fuge din dâmb în dâmb în cer
cât să te mai zidească pricaz de cavaler
aleea mai de joacă măslinii spelbi toridă
amiaza de pe urmă Ierusalim coridă
ţi s-a părut pe lume şi dumnezeu şi drac
păstaia cântăreaţă pleznită pe arac
ce trecător e omul şi vai de capul lui
dar cum dai de sfinţia-i Ierusalim îl pui


eternul imediat

chindie calmă după ce ne vom fi întors în-tre-gi-ment

de Sfântul Gheorghe închis în sinele indiferenţelor 

fie blestemat cine nu ne-a bombardat că ne-a lăsat sat

sub săgeată peste pod cu puştimea în năvod perevod

am dat dovadă că sunt român soţia însărcinată 

creierul divin dat la întors pe sărbătoare epsilon

Montale nu uitasei de-o mistică a fiecărui Sighet

bătrâni neexcelând în răbdare şi mai ucişi de stat

şaptesprezece romburi silabele mandakranta hai ku

am râs mai mult cu martori de la judecata de apoi noi 

a better way to die de nu în Chicago atunci în Ferentari 

nu vătuiţi conglomerarea ilegalităţilor

d'aia n-am stat de vorbă a nu vă prinde pe româneşte nemţii

toţi o să treceţi Prutul limbii necunoscute moldoveneşti

pe la etajul ăsta în tinereţe româneam hinduşi

nu trebuie să-i las nici data viitoare în ţara lor

un joc subţire o normă sabatică sezon scriptorial

silabele ne dau de gol călătoria jos de pe cal





decasilab 

„Pierdut într-o provincie pustie”
pe cine paradisul să învie

în largul inimii catarg durat-a
„Beati quorum tecta sunt peccata”

“And death shall be no more: Death thou shalt die”
murir-ai moarte vii să nu ne ai

„Ia v etot mir prișol, ctob videt solnțe”
ființa mea în lumea asta glonț e

„Mopete l-a citit pe Thomas Mann”
în rar decasilab silaboman

iambi dodiambi din Dante Milton rim
și ai poeților din țintirim

„mirati sumus unicum magistrum”
cu sângele imaculării Nistru'm


se usucă rufa-ncet

se usucă rufa-ncet
umbra viei coapte-n vin
o mai moaie în oţet
până ce-n sânge ţâşnim

eu părinţii să-i repet
ei cu mine la treimi
să usuce rufa-ncet
apele când reanimi

pentru însetaţi mai drept
nu este şi porţi în spini
presăraţi prin vii un piept
dezbrăcaţi cei paşi intimi


cum vii dimineaţa de acasă

cum vii dimineaţa de acasă
în carul gol
te-ai trezit îmbrăţişând
foile uscate seara

muscă dumnezeu oului
fiu vierme
părăsind nimfeul
duhului sfânt

mintea toamnei
în craniu neînfiată
orbitorul va fi
strâns de gât

de mine te miri şi se miră
de tomana de afară cum ai căzut
dintre aluni în ape fierte cu ochii
la umplerea inimii casa goală

ne desparte o cortină
pe noi doi de o creştină
soţ soţie tu adormi
eu adorm toţi trei enormi
noaptea asta capăt treaz
o paloare pe obraz
pâlpâie prin pânză
fereastră neplânsă

noapte din toamna părinţilor
ei au intrat în scorburi
scorburile aure
la capetele sfinţilor

din inundaţii au pătruns la fecioare
fiul al doilea s-a făcut mare
la surori cu calul călărit
şi eu călcat în picioare am murit

frunte de copil
titlu de poem
versuri n'avait il
nici n-o să avem

de ce să fiu
cu mulţi întâi
nici toţi târziu
nici nu rămâi

cum nu puteau fi
oamenii-ntr-un loc
libertatea şi
moartea luau foc



mâine am 21 de ani

mâine am 21 de ani
ar trebui să las poezia
între vâsle cu gleznele
smulse din nămol

tresar când şlepuri
îmi alunecă pe umbră
cleştele racului la tălpi
aud trăieşte până a doua zi

în apele galbene
m-am scăldat cu şarpele
blestemându-mi fratele
la ani solari douăzeci şi unu

îmi deschide gura cu un cuţit
cum poţi fi aşa de frumoasă
n-am fumat opiu n-am murit
singur îmi curg în vine
                        1965


SLĂVITE  COCLAUR

Surioară Salomie, Românie pe tipsie.

Nu ziceam noi bine că eşti samaritean?



cimpanzeul

cimpanzeul aşteptat de întreg oraşul
murind fusese înlocuit cu un om mascat
aleargă după femelă îi face semn
să se dezbrace ea îl refuză cu pudoare
temându-se de scandal de puşcărie
de ce zice lumea şi-l îndeamnă
să se dezbrace el dar îl opreşte circumspectă
mâinile lui ating cu unghiile fresca
şi se cojeşte providenţial o parte
cu faldul hainei deodată
pe plafon o femeie goală pictată
bărbatul îi aminteşte femeii că sunt legaţi
femeia vrea să intre în camera cimpanzeilor
şi cojeşte încă o parte haina apostolului
sub ultimele zgârieturi ale bărbatului
femeia rămâne goală
                                               

dactilice întreguri

dactilice întreguri fractalii în ascuns
îi vrei în două fraze spre-o carte la vedere
doar haos armonia în norul ce ne-a uns

de-acum în două ore cocorul de ne-o cere
din vultur gheara plină de solz imaginar
mă vei trimite zării din două emisfere

din Teheran se-ntoarse pe două feţe zar
aceleaşi două fete o mamă şi un tată
războiul în ştampilă cu dus-întors ogar


trăind pe jumătate

trăind pe jumătate frumoasă de amant
frumosul pe o noapte decapitat în zori
pe vremuri focul veşnic iubi un diamant

la margine urdia din două părţi pe sfori
chip hipnagogic mustre-şi alfagenia dus
genetic vis postmortem visatele duhori

mai ca autopsia şi maica lui pe sus
ţigări pe nicio oră anathema alcool
beţia sau popia troiţa a dispus



Matei și sfinții italieni 

Logosul grăind în pilde
lucruri ascunse de la
începutul lumii.
Părinţi în unghi.
Matei se rupse pagini italienilor.
 Moarte cui va grăi de rău
pe tatăl sau pe mama sa.
Fraţi şi învăţători de ucis în Gita.
Dacio, vescovo di Milano.
Nu te retrage glonţ în vreo
cetate a Samaritenilor.
Voi, che mi comandate cose imposibile.
Francisco iris al Egipto
por kristianigi la Sultanon.


Ioan și sfinții români 

Surioară Salomie, Românie pe tipsie.
Nu ziceam noi bine că eşti samaritean?
Chifa tăiase urechea lui Vincent.
Iată fiul tău, iată mama ta.
Ucenicul acela nu va mai muri deloc.
Domnul pe cruce cu tine a vorbit.
N-am pierdut pe niciunul.
Ucenic al sfântului Daniil,
din Putna Ierusalim ai făcut.
Catapeteasma neamului s-a despicat.
Bucură-te, Mireasă urzitoare
de nesfârşită rugăciune.
Tantum esse sub fragmentum
Quantum toto tegitur.


eudaimonia

eudaimonia îndurării faţă
cu demisia din omenesc
în vidul inimii prin delegaţie

întoarse sufletul la trup
şi se stârni mortul pre sine
frate pre frate lovindu-se

înpăraţii Romii ce au stăpânit Dachiia
August Înpăratu Tiberie Caligula Claudius Domitius
Nero Galba Oto Vitelius Vespazian Titus Flavius Titus

cu haine de şahmarand îmbla
cu şarvanale şalăi de argint
dajde câte un şalău de plug

din mică vârstă în mimuri
ce să dzice îngânăciuni de şeganii
şi la prăvirişti crescut

vin vechiu şi ştiros
globnic de morţi de om
şi de şugubini

ca din somn sări Domnul
rumân ca de vin ce-i
aburit şi şumân

aceasta istorie s-au scos
de pe nişte tetradii spanioleşti
în dialectul franţozesc

şi de pe aciasta
s-au tălmăcit în limba
moldovenească

această istorie
este scrisă
de mine



 focul noaptea

focul noaptea ziua zi
în luceafăr şi-n vecii

cum din deal şi din cireş
mărul cerului dă greş

urci pe coastă la nevastă
înfrunzită şi mai castă

crinii-mpungă nouraşii
cum versifici de-a ostaşii

sfert de oră lux din Venus
nunţile mai fie ce nu-s

însurat târziu se-ntoarse
la mireasa vremii arse

de e domnul de e rac
mă dezbrac să te îmbrac

vers în dublu ritm imit
paradisul altui mit

vag mai sinucişi ca ieri
muncească-ne învieri

până să ajungi în dodii
cele tinere prozodii

nimănuia străin Indul
punctul inimii sorbindu-l
 
cerul cerb pe munte serb
de când versul verb inverb

pe duşmanul vremii iertu-l
se apropie concertul


otrăvuri

otrăvuri ocolesc prin vin
ucid atâta de puţin
de râs mă umflu mă înclin

şi porc îl fac pe Nastratin
voiesc în cinste mulţi să îmb
ce dacă trist mai ud un dâmb

cu lacrimile de mă strâmb
tot îl omor pe Năgădâmb
mă calcă slana pe un os

şi duhul prost şi mai vârtos
dar dacă ursul mă dă jos
sub roţi îl zvârl pe Nasmiros


pe-atuncea

pe-atuncea mă trăgeam din lână
şi fâlfâiam pe coasta spână
ace de ţărână înţeapă lemnul

scoate limba la sarea de pe jos
nicio trăsură cu multe ceruri
dinţii se răresc în râsul de pe urmă

tai cocoşul fără glas de cocoş
vinovatul şterge praf din haos
toate cu măsură pe terasele sure

spinările de animale umplu ochiul
până mi se face o incestuasă ruşine
cald fierul mâncat şi înroşit în inimă

atâtea pieritoare lacrimi şi explozii
în burdufurile putrede oceanele cară
aborigene sprâncenate cu miros de ananasă

se petrece o aţă prin urechile mele
şi sunt un ac de mânie şi arde lumânarea
iar la lumina ei se bat pumnii


scriu aici

scriu aici în loc să citesc De rerum natura
sufăr cu trupul în loc să fiu liber de toate
însă mai bine să fie aşa mă sfătuie locălnicia

în fără scris şi nesuferinţă că nu m-aş arăta nici morţilor
încă o dată aş fi bucuros de a compune în româneşte
o operă precum Corbul americanului antibostonian

atunci unde-i fereastra mea noaptea s-o deschid
bustul în aşteptare şi vorbele crezute în sunet
se petrec în ţările mici altfel de păsări prin altfel de ferestre

dar s-or fi diluând în pământuri cu munţi visuri de geniu
lucru este înfăţişarea prin haine ascunsă cuminte
faţa frigului întoarsă în făptura întoarcerii la De rerum natura


din suflet

din suflet vreau să mor o zi
bogat sau paşnic a mai fi
să râd cu coapte păpădii

când încă nu mă prăpădii
să glăsui fratelui bădiii
că-i sunt la fel plezniţi toţi fiii

mamă tată
trageţi de găleată
să golim fântâna toată

binişor vinişor
nu se-acreşte sub ogor
lăsăm apa bem urcior

lună plină luni
babă printre pruni
a ţuicii stăpână

nasul în ţărână
beat ca-n alte lumi
oase să înstruni

cum te aplecai cu lamă
oţel strâmb a secera-mă
m-am oprit m-am o distrus

înapoi sunt gări de sus
înainte numai nu-s
merg ştiind muri Iisus

doar ucis cu viu argint
prin tăcutul labirint
să bea guri mai veninoase

vărsai sângele pe oase
mă adăpostesc la nor
prin schelet de ziditor

jumătate să nu mor
iar aşa pe patrafire
c-am trăit n-oi mai trăire

ce n-am scris pe mine scriu
într-o noapte păr gălbiu
vărs în litere nuntiu

şi mai scriu un glas prin piele
în otravă cărnuri rele
tălpilor le cânt obiele


slăvite coclaur

slăvite coclaur
lunatice maur
trapuri de copite

feţe ocolite
dă cailor bice
de-a-ndoaselea pice

să o rupă-n urmă
peste-a noastră turmă
peşte din acvariu

luntre pe salariu
divinul întoarse
droaşca bube sparse

oişti curele crapă
labele în groapă
sub roţi pară chipul

nestrivit de tipul
Iov nu va să şadă
soarele-n zăpadă

averea ta pre
cai şi capre
moarte-n animale

'nveselim o jale
salvează vizitiul
căzut cu noi de viul

ce nu mai ştie cine
călătoreşte-n tine
dărâmă drumuri primul

şi punctul locuimu-l
răszboară tot ce zboară
la noi la subţioară

îmbolnăveşte osii
cu păcuri mironosii
desparte carapace

şi fă ce nu vei face
divinul se întoarse
caleaşaca bube sparse

la picior la răşchitor
la trup cu seminţe-n zbor
cântă mort necântător

cui va să-i milui veşnic fes
din care ziua s-a ales
şi de-am umblat cu ştersul nas

ceream lung timp şi nu-l mai las
iubita cu alean alene
aveam n-aveam lene balene

departe de a mea farfuză
o spumă spuza de pe buză
să-ntreb cu suflet cine dus

m-a luminat măgarul mus
el blând şi nevăzut nicicând
zvârle copite peste rând

şi când aş călări pe el
înfloare-ar coada-n şoricel
n-ar trece pe unde restau

pisica giuvaer şi miau


voi orhidee

voi orhidee lovidrogi boxeri
mi-era mai bine pe canale ieri
nici un surâs adio sonethai
a mai compune paradisul rai
thales thalasa în Thailanda muang
necăutată karma după rang
vă treceți am surâs la început
petrecem roată spulberatul scut
cuvine-se neamintirii rod
Ravana a-l culege nu Irod
ci pare Mara oarecum Satan
buddha arhanghel pașa căpitan
rajahii și s-ar mai întoarce marg
la margine de lovidrag catarg


de-ar dramatiza

de-ar dramatiza
ce e ce nu mai e
până la culmea
imemorialelor
boala bună
sănătate curată
ne obișnuirăm
cu aeroportul
Muang din Bangkok
am vrut să laud
povestea obișnuinței
de după rezidență
absorbția existenței
tăn tia tăn ci cui va

                                                                        o cin cia şî hon
tema e stilul motivul scena
de mult nu ne mai povestirăm
călătoria la surâzătorii thai
cu orezul lor și pe elefanți
ce ne-am compromis ceasul
mai mult oprit anume
să nu se mai observe clima
dintre păsările omonime
omonime clime câmpi tâmpi
în mintea românului de pe urmă
așa mă apucă și pacifica
prea mult de spus încă tot
de tăcut și altei religii
la lăsat pe şi tăn tu
                        tăn tia tăn ci cui va
                        o cin cia şî hon

paya sănzâ la tu ja
te-ai băgat la oraşe chineze
să vezi pe dezvoltare Dakha

curţile pătrate ale vechiului Beijing
                        Sihezuan de le-am vedea

nimiciţi ne suntem
pe sub degenerare
dansând teodicee

arătaţi că sunteţi
bărbaţi nu
cârlige de rufe

biblia metatip
al culturii romantice
occidentale

iniţial omul era
proprietatea pământului
un dumnezeu din flori şi
unul din miel junghiat
partea femeiască nu se
exprimă cu moda la modă

vărsare de sânge la
întâlnirea uleiului cu apa
mireasa mirelui luna nouă
a ochiului de primăvară

nestrămutatelor mandire
tiflă culori clătite-n fast
reţeaua zgomotului instalat
în pânze suprapuse

amintitoare pâclă strălucind
obişnuinţa zestrei
a sinuciderii după naşteri
şi halucinări în trup

trezit de dimineaţă răcorii
revelate pe vatră-n zbor
au suferit copiii numai ieri
exodul azi nuntă-nor

ca-n toate ale lor zile
învârtoşind ascunzători
noaptea prin iarbă vechimi
de sânge şi alergătură

de urasem pe terase
poate şi albului norilor
dinţi strălucind la fel
să ne ţină surâsul

îmbrăţişarea vieţii şi
convenţionalizam tăcut
ştiutul de-azi noapte
încă de ziua vasant

faţa tresare vederii hârtia
frământă-se meditaţie
cu genunchii la apogeu
împinşi de ziua de-alaltăieri

foaia-n zenit refreşând curtoazii
te-ntorci la perete
genunchii şi sânii către
uşa deschisă 

visezi cum te ierţi
în vraja verdei eșarfe 
piardă-se lujere tinere-n
oglinzi învăpăiate de dans

trupul cât Ganga învălureşte
esenţele caste
în asemănara cu toate
apele citindu-se înot

mai e până se întoarce
copila de la şcoală şi
bărbatul din străinătate
întârzie şi măturătorul 


Copilul lor Tror

Copilul lor Tror ucise pe Lorikm
Puse mâna pe Tracia de-i zicem Trudheim
Din fiu în fiu Voden Odin soţia-i Frigida Frigg
Valhall Ginnungagap gol căscând

Troia din carnea lui Ymir pământul  din sudoarea-i marea
Stânci din oase copaci din păr din ţeastă cer
Din sprâncene zei călare pe lup venin pe faţă
Lupul înghite soarele luna pe Odin

Şarpe-n corn de ren bucuria somnului ţesătura
Visului neamul Volsungilor anatomia runelor natya
Să ne închinăm ca magii să plângem şi să strigăm
Frumuseţe străină am văzut şi cu ea mi-am rănit inima
câţi închişi în lumea de dincolo
cât refuz al iadului în centru
sudul verdelui cupolat alb
ferestruită spirală necălătoare
în faţa imaginaţiei Baudelaire
îl face om pe Edgar Poe
invizibilitatea imaginativă a puterii
casa Russel lumina nontemplu
aura Capitoliului tu Plato în singurătăţi
lumile eminesciene ale lui Mircea Eliade
pierderea de după ultima pierdere
se văd cărţi semnate se mănâncă
în librărie se atinge ţărâna se
contemplă poliţia se petrec muzee
se stă pe bancă se conduce lumea
vrut-am

vrut-am tărâm de Marioară
oasele fetelor munţi hotară
cum le-ai vindeca le vorbeşti
soru-meo şi tu plecată din Budeşti

sânget nici sfânt nici get săget
danii tot voievodalului nucet
prea tare apretare guler berii
a nu mai răsări la gât misterii

de cum Glăvile Ruda p'unde
ne e vara halucinaţie funde
croncane Kojeve via Ricoeur
recunoaştere mitralior
dor de mers până-n pârnăi

putrede simetrii

putrede simetrii degenerescențelor
a ne admira căzăturile măciucite toval
d-orduri împărate despărțitorilor țiitori

nu ne mai dăm jos din sunet
care te mai tunzi abstinență
cărarea învățăcelului sublimarea

soarele frigului dinaintea certei
drapează ah din naștere de sânge
în strana amarului
nemuririi darului
dreptul îndreptarului

cu doctorii vorbeşti ca fraţii
femeilor le-arăţi Carpaţii
doctrinele le faci oraţii

lava Etnei şarpe-nfloară
sângele piatră izvoară
eram îmbrăcaţi de serviciu
nu ne spuneam nimic
parcă nu ne dam seama
oricum nu ne ştiam culpa

se făcuse ziuă o duceam aşa
într-o mare sală chiar Marcello
anunţa că ne sosise ceasul
i-am spus să ne termine aşa delicat

că nu el nu insinuând că el execută
la fel de afabil şi care e pedeapsa
spânzurătoarea a şoptit după efect
ninge urma

ninge urma neamţului
cu zăpada neamului
şi a Bărboianului

un copac un om sărac
un stejar niciun primar
stă legat să ningă-n sat

nu e lege să-l dezlege
păsări merg de ochi îl şterg
nu mai zboară că-l omoară

cu cucui în vârf de cui
umbră trează te retează
de ce doarme fumul doamne

după fum să ne alinte
fiertură de bob de linte
şi de ochi descântători

la nucul de două ori
la mucul de două ori
la cucul de două ori

trădată pasăre de frate
pajişte ceaţa ar paşte
ziduri înotate de broaşte

nu am povestit beţia
ce-a costat împărăţia
nebunului Fugidacia

foarte greu ne hărănim
să murim ne prăpădim
să-i scriu lui Noica ba lui Şora
lui Eliade-n diaspora
cum India îmi lasă chica
din scrumul lui Alecu Ghica
ei mi-ar răspunde anevoie
cu picătură de la Noe
tot infiltrată în odaie
în aşteptarea lui DaNae
bătrânii mei centauri vira
e învierea nu hegira
fecioară cânt ave Maria
că a ta e împărăţia

                       
                        fac rime în punjabi

                        fac rime în punjabi
îl caut pe king Por
păcat de mine Gabi
sunt mort pe un picior
latinii basarabii
neînţelege-m-or
dar Omului şi Babii
la sfinx mă pună dor
că uite ce de barbă
mă trage aşa ruptă
ba hyraniagharbă
ba neam de Ceandraguptă
copilăria searbă-
nici nu zâmbesc nici nu se vaită
din inginer regie din poezie tranz
privească-le ecranul Grigore de la Nazianz
Lautreamont neauzit în cruda-i
închipuită faţă a lui Budai
sunetul tău rostogoli vedenia cadaverică

Un comentariu:

  1. Frumos, chiar foarte frumos . . . Un rezultat poemator din multe, multe insomnii . . .
    Felicitări !

    RăspundețiȘtergere