duminică, 14 ianuarie 2018

EMINESCU ȘI SPIRITUL INDIEI


Colocviile de Marţi 25 ianuarie 2011, ora 17
Str. J. L. Calderon, nr 39

Evenimentul: Eminescu şi spiritualitatea indiană

            ...Sociologiceşte, s-a luat ca exemplu de inadaptare cazul lui Eminescu. Însă Eminescu nu este un inadaptat. Nimeni nu este în măsură de a se adapta pe toată întinderea vieţii, ci îşi adună forţele într-un singur punct. Eminescu avea ca direcţie a spiritului său gloria. Nici un român nu şi-a înfăptuit această ţintă mai din plin, încât, în sfera superioară în care vroia să trăiască, poetul Luceafărului este un mare adaptabil, care a trebuit să renunţe prin chiar izbânda lui la mulţumiri mai mărunte, de ordin mai mult pecuniar. Eroii lui Ibsen au această falsă aparenţă de inadaptare. Însă ei sunt nişte adaptaţi superiori, care, urmărind după un plan hotărât realizarea idealului în generaţiile următoare, se abstrag din prezent. Putem oare să numim pe martir un inadaptat? Există o tehnică a martiriului prin care cel rezistent la încercările seculare îşi atinge în mod infailibil ţinta. (George Călinescu)
Intrat în al doilea an de existenţă, salonul Colocviile de Marţi exersează, mai departe, împreună, bucuria literaturii româneşti şi indiene, la aniversarea lui Eminescu (161) şi Tagore (150). Prima carte publicată în 2011 de editura Bibliotheca din Târgovişte, Eminescu şi scripturile sanscrite de Zricha Vaswani, are în cuprins similarităţi între scrieri ale Indiei antice şi poeme eminesciene: “Kathaopanishad” - “Odă”,  “Glossă” - “Sutta-Nipata”, “Rugăciunea unui dac”/”Nirvana” (A Dacian's Prayer) - “Rig-Veda”,  “Scrisoarea I”(Letter I) - “Rig-Veda”- “Luceafărul” şi “Srimad Bhagavad Gita”, “Abhigyan-Shakuntalam” - “Kamadeva”,  “Mortua est!”  -  “Buddha – Karita”. Membri ai Societăţii Scriitorilor Târgovişteni îşi vor lansa cărţi apărute la aceeaşi editură în 2010: Emil Stănescu, Liberus Nocturnus, Dan Gîju, Poemele rămânerii sub arme, George Toma Vasiliu, Colonia II. Noi exilaţi la Tomis. Oaspeţii târgovişteni vor lansa şi numărul pe ianuarie 2011 al revistei „Litere”.         
Invitaţi:
Dimitrie Vatamaniuc, Nandkishor Pamwar, Mihai Cimpoi, Nicolae Georgescu, George Astalos, Puşi Dinulescu, Elisabeta Isanos, Mihaela Gligor, Veronica Anghelescu, Gabriela Dumitrescu, Doina Boriceanu, Lucia Negoiţă, Roxana Sorescu, Ana Munteanu, Ioana Feodorov, Laura Goran-Bazarea, Daniela Iordache, Carmen Muşat Coman, Mihaela Pârvu, Delia Soare, Maria Pomohaci, Ion Dumitrescu, Pan Izverna, Gheorghe Lupaşcu, Cornel Berbente, Adrian Botez, Corneliu Zeana, Gheorghe Vrana, Mircea Coloşenco, Tudor Nedelcea, Mihai Stan, Dan Ţop, Mihai Teodorescu, Neculai Hilohi, Petru Costinescu, Nicolae Tomoniu, Cristian Ţepeş, Sebastian Văduva, Matei Ladea, Cristian Cotarcea
Amfitrion: George Anca

Comunicări:
George Anca: Eminescu sanscrit
Nandkishor Pamwar (Ambasada Indiei): Spiritualitate – Tagore 150
Surender Bhutani (Polonia): Eminescu a trăit o viaţă curajoasă
Ioana Feodorov: Tagore bibliografiat de acad. Virgil Cândea
Mihai Stan: Eminescu şi dharma
R. K. Shukla: Aparent neconvenţională aventură savantă
Nicolae Tomoniu: Lecţia lui Zricha Vaswani
Ioan Miclău (Australia): Scrisori
George Coandă: Eminescu, istoric naţional (lansare)
Corneliu Zeană: Eminescu în aromâneşte
Petru Costinescu: Iolanda Eminescu şi proprietatea intelectuală
Constantin Enache: Statuia lui Eminescu în legende studenţeşti
Elisabeta Isanos: Poarta de Vest. Aventurile unui cetăţean român (lansare)
Nicolae Băciuţ: Întoarcere în Arizona (lansare)
Gheorghe Lupaşcu: Poeţi din Plevna şi Brăila (întâlnire)
Mihai Teodorescu: Lingvistica în contextul ştiinţelor cognitive
Ionas Ignauta (Congo-Brazaville): Lingvistica în civilizaţia africană
Doina Severin Boriceanu: Blog româno-indo-african
Cristian Ţepeş: Comenius în şcoala raiului
George Toma Vasiliu: Între Petru Cercel şi Partea nimănui
Ahimsa şi antropologia (non)violenţei (lansare volum master, coord. George Anca, redactor Cornelia Duţu)




Intrat în al doilea an de existenţă, salonul Colocviile de Marţi exersează, mai departe, împreună, bucuria literaturii româneşti şi indiene, la aniversarea lui Eminescu (161) şi Tagore (150). Prima carte publicată în 2011 de editura Bibliotheca din Târgovişte, Eminescu şi scripturile sanscrite de Zricha Vaswani, are în cuprins similarităţi între scrieri ale Indiei antice şi poeme eminesciene: “Kathaopanishad” - “Odă”,  “Glossă” - “Sutta-Nipata”, “Rugăciunea unui dac”/”Nirvana” (A Dacian's Prayer) - “Rig-Veda”,  “Scrisoarea I”(Letter I) - “Rig-Veda”- “Luceafărul” şi “Srimad Bhagavad Gita”, “Abhigyan-Shakuntalam” - “Kamadeva”,  “Mortua est!”  -  “Buddha – Karita”. Membri ai Societăţii Scriitorilor Târgovişteni îşi vor lansa cărţi apărute la aceeaş editură în 2010: Emil Stănescu, Liberus Nocturnus, Dan Gîju, Poemele rămânerii sub arme, George Toma Vasiliu, Colonia II. Noi exilaţi la Tomis. Oaspeţii târgovişteni vor lansa şi numărul pe ianuarie 2011 al revistei „Litere”.


Cuprins

Eminescu sanscrit – Dr. George Anca......
Aparent neconvenţională aventură savantă – Dr. R.K. Shukla
Lecţia lui Zricha Vaswani – Nicolae Tomoniu
Eminescu a trăit o viaţă curajoasă – Dr. Surender Bhutani
Două scrisori – Ioan Miclău


             “Kathaopanishad” - “Odă”,  “Glossă” - “Sutta-Nipata”, “Rugăciunea unui dac”/”Nirvana” (A Dacian's Prayer) - “Rig-Veda”,  “Scrisoarea I”(Letter I) - “Rig-Veda”- “Luceafărul” şi “Srimad Bhagavad Gita”, “Abhigyan-Shakuntalam” - “Kamadeva”,  “Mortua est!”  -  “Buddha – Karita”
             Calendarul ne aminteşte: 15 ianuarie 1850 – naşterea lui Eminescu, 24 ianuarie 1859 - Unirea Principatelor Române, 26 ianuarie 1950 - India devine republică. Academia Internaţională Mihai Eminescu şi Asociaţia Culturală-Româno Indiană şi Academia Internaţională Mihai Eminescu lansează, pe Calderon, sărbătoarea centenarului şi jumătate al lui Rabindranath Tagore. Abia intrat în al doilea an, salonul Colocviile de Marţi exersează, mai departe, bucuria literaturii româneşti şi indiene.

ZRICHA VASWANI

MIHAI EMINESCU ŞI SCRIPTURILE INDIENE

Versiune românească şi ediţie de George Anca


Bibliotheca, 2009

copyright: Zricha Vaswani
copyright pentru ediţia română: Bibliotheca & îngrijitorul ediţiei




Cuprins

Eminescu sanscrit – Dr. George Anca......
Aparent neconvenţională aventură savantă – Dr. R.K. Shukla
Lecţia lui Zricha Vaswani – Nicolae Tomoniu
Eminescu a trăit o viaţă curajoasă – Dr. Surender Bhutani
Două scrisori – Ioan Miclău

Poemul lui Mihai Eminescu “Odă”
            Traducerea completă......
            Traducerea vers cu vers
            Similarităţi între anticul text indian vedic “Kathaopanishad” şi poemul lui                                Mihai Eminescu “Odă”
            Semnificaţia cercetării mele

Poemul lui Mihai Eminescu “Glossă”
            Traducere vers cu vers
            Similarităţi între poemul lui Mihai Eminescu “Glossă” şi textul antic buddhist                         “Sutta-Nipata”
            Importanţa cercetării mele

Similarităţi între poemul lui Mihai Eminescu “Rugăciunea unui dac”/”Nirvana” (A                 Dacian's Prayer) şi “Rig-Veda”
            Importanţa cercetării mele
            “Rig-Veda” şi “Rugăciunea unui dac”, una lângă alta

Poemul lui Mihai Eminescu “Scrisoarea I”
            Textul poemului “Scrisoarea I” în româneşte
            Fragmente din “Scrisoarea I”. Traducere în engleză
            Similarităţi între “Scrisoarea I”(Letter I) şi “Rig-Veda”
            Similarităţi între “Rig-Veda” şi “ScrisoareaI”

Traducere în engleză a unui fragment din poemul lui Mihai Eminescu “Luceafărul”              de către cercetătoare
            Similarităţi între poemul lui Mihai Eminescu “Luceafărul” şi “Srimad                             Bhagavad Gita”
            Contribuţia cercetării mele la interpretarea mai clară a “Luceafărului”

“Abhigyan-Shakuntalam” - “Kamadeva”
O strofă din poemul lui Mihai Eminescu “Mortua est”
            Similarităţi între poemul lui Mihai Eminescu “Mortua est!” şi textul antic                                   budhist “Buddha – Karita”
            Importanţa cercetării mele
            Semnificaţia cercetării mele




            EMINESCU SANSCRIT

            Doamna (n-am cunoscut-o) Zricha Vaswani şi-a susţinut nu demult doctoratul la Universitatea “Dr. Bhim Rao Ambedkar” cu teza “Effect of Indian Thought on Mihai Eminescu”. Mi-a trimis, colegial, capitole şi traduceri. Entuziasmului iniţial i s-ar fi putut alătura trimiteri, post-festum, la biblio-eminescologie, indo-eminescologie. În fapt, Ms. Vaswani şi-a trăit ani de adolescenţă în Bucureşti şi hipnoză i-a fost, în Biblioteca Universitară din Iaşi, manuscrisul traducerii gramaticii sanscrite al lui Eminescu.
            Înapoi pe pământ indian, a deschis, parcă altfel, ochii asupra scripturilor supreme ale vechii-noii Indii, aşternând un du-te-vino între Odă – Katha Upanishad, Glossa – Sutta Nipata, Rugăciunea unui dac – Rig-Veda, Scrisoarea I – Rig-Veda, Luceafărul – Srimad Bhagavad Gita, Kamadeva – Sakuntala, Mortua est – Budha-Karita. Ciudat, sau asemănător, doctoranzii români, petrecuţi hindus, se vădesc parcă şi mai adânc submerşi indianităţii, poate încă un argument al afinităţilor româno-indiene. N-am curaj să stilizez aparenta regăsire, la ei, a românismului prin indianism (universitar).
            Suntem pe terenul bibliotecii electronice, în recuperare. Am ratat şansa să fi intrat în bibliografia acestui doctorat, deşi locul unde sunt cele mai multe din cărţile mele este anume Biblioteca Departamentului de Studii Germane şi Romanice al Universităţii din Delhi. Totuşi, Ms. Zricha a aflat de titlul Indoeminescology de pe net, via Amazon. Nu e rău nici aşa. Regenerăm.
            Deodată bibliotecile şi universităţile se bucură să primească, aparent în ocol, pe noi punţi, creativităţi proaspăt romantice, libere, îmbogăţitoare ale pădurii de simboluri bibliografiabile. Printre referenţii doctorali, Dr. R. K. Shukla sesizează deschiderea, prin această cercetare, a unei întregi “new vista of orientalism”, iar traducerile din Eminescu au “a felicity and an elegance”.
            Opinii despre lucrarea doamnei Vaswani semnează aici şi Dr. R.K.Shukla (India), Dr. Surender Bhutani (Polonia), Ioan Miclău (Australia), Nicolae Tomoniu (Tismana).
            Cititorul român se va familiariza din mers, eventual pe cont propriu, cu titlurile şi conceptele sanscrite (traducerea şi explicarea lor, altele decât cele întru Eminescu ale autoarei, ar dubla lucrarea, poate ar deraia-o). Ne aflăm la un recital sanscrit-eminescian, intertextual, postmodern. Eminescu este conectat la gândirea sanscrită ca la nişte aparate revitalizante. Ne vedem atraşi (poate cei afini, întâi) să urmăm imaginar traseul compunerii unor poeme eminesciene în contextul gândirii antice indiene. Fără istorie.
            Excerptele paralele (paralele inegale) din scripturile hinduse ori budhiste şi din poemele eminesciene nu alcătuiesc atât un sistem de comparaţii sau scenarizări rituale, cât un joc spiritual, poate mistic, al corespondenţelor libere, de trăit în transa credinţelor poetice. Nu e vorba de corpusul scripturilor, nici de selecţii esenţialiste, ci de declanşări analogice, asociative, intermediate de lectura empatică a lui Eminescu. Scripturile se regăsesc într-o modernitate-surpriză, într-un epitom indo-european. Autoarea, ca o dansatoare într-un templu, desfăşoară văluri mayce – citate-similarităţi-corespondenţe-influenţe - într-o revelaţie interculturală, într-un estetic avatar estetic, ca şi cum ar fi prima şi unica medium-cititoare a lui Eminescu sanscrit.
            Obiecţiile de detaliu ale cititorului român, eventuala alergie academică, sau insinuarea cultului deja  interzis vor fi compensate de apropierea tulburătoare, deconcertanta intimitate, injecţia  în venă a tăriilor dozate, capitolelor reţinute de autoare pentru această ediţie pe care o girăm nu numai sentimental, nu numai ca români. Căci nu e o lucrare de eminescologie, poate de eminescosofie. Ar fi o apologie dublă, dacă nu o yoga, o sadhana-Eminescu. Estetica poeziei eminesciene este abstrasă, pentru acum, în spiritualitatea sanscrită. Libertatea de a omite orice în afară de Eminescu şi ale sale “similarităţi” sanscrite, dă impresia, din ce în ce, de ritual, de puja. Nu se punea problema de a fi de acord – dezacordul ar putea avea un efect subliminal încă şi mai mare.

            Ca pentru o audienţă indiană, începusem o “pastişă”, rezumând, în engleză, capitolele lucrării şi incluzând un schimb de mesaje şi traduceri (vezi editura “Semanatorul online – Eseu”). În cele ce urmează, prezentăm versiunea românească a tezei d-nei Vaswani.
                                                                                                     
                                                                                                            Dr. George Anca


Aparent neconvenţională aventură savantă

Prezenta teză este o operă semnificativă de literatură comparată şi cercetare filologică şi merge mult mai departe decât noţiunile curente ale investigaţiei academice. După cum apare, bazându-se pe opera unui singur poet român, Mihai Eminescu... teza ... deschide o întreagă nouă perspectivă fără fire politice sau teologice ataşate de ea...
Comentariul este rezervat pentru partea finală... în care... fiecare dintre poeme este interpretat în termenii ecourilor gândirii filosofice şi estetice indiene...
În fapt traducerile în engleză ale poemelor originale româneşti au beatitudine şi eleganţă...
Teza ridică un întreg lot de intuiţii, care pot fi prelucrate de alţi savanţi.
Astfel de lucrări acţionează ca punţi între două culturi aparent diferite şi eu recomand cercetătoarea pentru aprent neconvenţionala ei aventură savantă.
                                                                                          Dr. R. K. Shukla

“The present thesis...is a significant work of comparative literary and philological
research and goes far beyond the current notions of academic enquiry. Ostensibly based on the
work of a single Romanian poet..the thesis..opens up an entirely new vista of 'orientalism' with no
political or theological strings attached to it..
The commentary is reserved for the final part..in which..each of the poems is interpreted in terms of
Indian philosophical or aesthetic echoes..
In fact the English translations of the original Romanian poems have a felicity and an elegance..
The thesis throws up a whole lot of insights, which may be worked out by other scholars. Such
works act as bridges between two seemingly different cultures and I commend the scholar for her
apparently unconventional scholarly venture."
                                                                                                    Dr. R. K. Shukla

Ilustraţii din cărţile indianistului George Anca
sau minunata lume a ţării lui Krishna

Lecţia lui Zricha Vaswani
                                                                                                                         

Ineditului autohton promovat de „Semănătorul – Editura online”, fie prin natura operei scrise fie prin originismul autorului, i s-a adăugat la această editură în anul 2009, o relevaţie: ineditul venit din mari culturi ale lumii. Să fie o surpriză? Deloc! Interesul românului faţă de multimilenarele culturi asiatice nu ni se trage doar de la Zalmoxe care plecă sclav la Pitagora doar pentru a se iniţia în tainele religiilor timpurilor sale ci şi prin efectul războaielor din antichitate. Şi fu Herodot cel care ne spuse cum Darius, regele persan, în expediţia sa la Istru, fu nevoit să lase o parte din ostaşii săi sclavi la geţi înainte de a fi înfrânţi total de atenieni la Maraton.
Acei sclavi persani, rămaşi pe lângă curtea regilor daci până mai târziu în vremurile basarabilor, ca obiecte de danie şi de moştenire alături de vitele pentru muncă, făcură prima joncţiune între civilizaţia dacă şi acele civilizaţii asiatice care se încumetaseră să cucerească noi teritorii către munţii Haemus şi marele Istru. Credinţa lor religioasă cu totul deosebită, arta prelucrării metalelor preţioase, muzica lor de o atracţie stranie şi multe alte valori culturale proprii, fură suficiente de a incinta în mentalul populaţiei autohtone interesul faţă de aceste civilizaţii.
Dar oricum şi-ar trage acest interes rădăcinile din istorie, felul românilor de a pătrunde alte culturi, de a avea o atracţie aparte faţă de cutume venite din mari depărtări, obiceiul respectului valorilor culturale ale altor popoare amplifică valorile culturale ale propriului popor. De la această premisă am plecat atunci când ni s-a propus la „Semănătorul – Editura online”,  scrierile neobişnuite ale indienistului George Anca sau haiku din trei versuri adus de Daniel Lăcătuş tocmai din ţara soarelui răsare, pentru a fi alăturat catrenului românesc.
Interesant este că această curiozitate a românilor vizând alte culturi are şi revers. L-am descoperit cu mare bucurie prin lucrarea propusă de către George Anca privind traducerile indiencei Zricha Vaswani. Lucrarea sa de doctorat dedicată traducerii a câtorva poezii de căpătâi ale lui Eminescu, era în spiritul spre neobişnuit al „Semănătorului”. Şi totuşi, la început, am inserat-o printre lucrările publicate la editură fără prea mare interes, eu fiind un francofil căruia îi repugnă moda de astăzi a utilizării necondiţionate a limbii engleze, în absolut toate sectoarele de activitate. Nu privesc deloc cu ochi buni expansiunea - formidabilă astăzi - a limbii engleze după ce împărţirăm, mai bine de două secole, cultura şi limba cu poporul francez, având un lexic comun de 80%. Mereu spun că ne trezirăm subit fanii limbii engleze, tot aşa cum deveniserăm şi fanii limbii ruse în vremea altor stăpâni vremelnici din semi-veacul comunist. 
Dar cu toată ideea mea preconcepută privind engleza, corespondând timp de aproape o săptămână cu Zricha Vaswani îmi schimbai părerea treptat. Pentru că dr. Zricha Vaswani fu un meticulos corector ai propriei sale opere, înlocuind mereu în scrierea originală expresii de limbă engleză având nuanţe noi. Abia atunci mi-am dat seama că ele erau rodul, nu numai al unei experienţe profesionale câştigate între timp dar şi a unei înţelegeri profunde a limbii engleze, aducându-mi subit aminte că între prea numeroasele dialectele indiene, dispecerul permanent al lor rămâne mereu limba engleză.  Aşa se face că, un intelectual al fostei colonii britanice, poate gândi la fel în dialectul hindi precum în cea mai pură limbă engleză.
Iată, acesta este marele atu al doctorului Zricha Vaswani, cu care în final, eu francofilul, am corespondat în limba …engleză! 
Şi mi-am mai zis că, cu certitudine, toată această mică istorie a prelucrării lucrării iniţiale de doctorat a lui Zricha Vaswani, “ Effect of Indian Thought on Mihai Eminescu”,  reprezintă pentru noi românii o lecţie. O lecţie care ne conduce spre numeroase întrebări dintre care principala ar fi: de ce nu păstrăm şi noi limba franceză aşa cum fac indienii cu limba engleză, pe care o consideră o moştenire la care nu trebuie să renunţe?
 Vai nouă! Noi n-o să mai moştenim nimic ţinând-o tot aşa cu „tranziţia”: nici limbă, nici religie ortodoxă, nici armată ca aceea care ne-a apărat până acum ţara, nici sistem tradiţional de învăţământ  din care scoatem mereu părţi de istorie şi literatură. Unii au zis să-l scoatem chiar pe Eminescu. Contra acestora ni s-a alăturat, iată, Zricha Vaswani, o indiancă de peste mări şi ţări, care i-a ridicat lui Eminescu prin scrierea sa, piedestal nemuritor  la Universitatea “Dr. Bhim Ambedkar”.
Iată cum o universitate din India, iubeşte şi promovează culturile străvechi ale planetei, tocmai pentru a-i fi păstrată prin acest demers, propria-i cultură. Această lecţie a lui Zricha Vaswani nu trebuie uitată!





Prof. Nicolae N. Tomoniu




EMINESCU A TRĂIT O VIAŢĂ CURAJOASĂ

India a fost a fost totdeauna o putere-blândă în istorie. Din timpuri străvechi până în perioada contemporană se vede un proces de continuitate în pofida tulburărilor politice, economice şi sociale din ultimii cinci mii de ani. În antichitate, atât hinduismul ât şi buddhismul au mers, respectiv, în sud-estul şi estul Asiei, gândirea liberală indiană a atins ţărmurile europene doar acum trei sute de ani şi şi aceasta doar prin scriitorii europeni înşişi. Niciodată gândirea indiană n-a fost exportată cu forţa în Europa. Curiozitatea genuină a marilor scriitori europeni este cea care a văzut o virtute în interpretarea marilor cărţi indiene, de la  Vedas, Upnishads, Ramayana, Mahabharat şi Srimad Bhagwat Gita la scrierile lui Shankara până în secolul al 19-lea. Interpretările unor indieni precum  Mahatama Gandhi, Rabindra Nath Tagore, Dr Radhakrishnan, Krishna Matilal şi J. Krishnamurthy au ajutat scriitorii şi poeţii vestici să se îmbibeze cu interesul pentru înţelegerea filosofiei şi gândirii indiene. Unul dintre aceştia este, desigur, Mihai Eminescu, în secolul al 19-lea. Interesul lui Eminescu nu se restrictează numai la marii clasici, dar el gustă de asemenea şi lucrările lui Kalidasa, marele dramaturg sanscrit. Frumuseţea relaţiei umane este descrisă în Kamadeva şi alte piese clasice.

E un mare credit de partea Ms. Zricha Vaswani, un cercetător indian, de a scoate la iveală nuanţele impactului gândirii indiene asupra acestei eminente (outstanding) personalităţi româneşti. România poate că e o ţară un pic somnoroasă a Europei, dar producţia ei intelectuală a fost realmente remarcabilă. Aici, o persoană precum Eminescu străluceşte ca o stea luminoasă şi el însuşi a încondeiat un rând ca acesta:

Ochii mei 'nălţam visători la steaua
                                                     Singurătăţii

Într-un sens, dialectica Singurătăţii începe un proces de atingere mătăsoasă a adâncurilor omeneşti şi undelor din jurul unei tapiserii a existenţei pentru cititori.

Apoi, Eminescu atinge înălţimi impunătoare când scrie

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe

Un monument de spiritualitate este vizibil pentru cineva citind aceste cuvinte:

Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Filosofia Gitei este foarte mult evidentă în multe versuri ale sale. “Pasărea Phoenix” este un exemplu clar care probează acest punct.
Cu versurile sale Eminescu încearcă să trăiască o viaţă bine-concepută şi să îndeplinească obligaţiile unui uman pe această planetă. Înţelesul de bază este: un uman trebuie să trăiască să trăiască o viaţă plină şi să lase o moştenire îmbogăţită pentru posteritate. Cu această misiune în minte, se poate spune că Eminescu a trăit o viaţă curajoasă şi a îmbogăţit omenirea cu versurile sale. Contribuţia sa devine devine nobilă încântare când el încearcă să construiască punţi de înţelegere a gândirii indiene pentru admiratorii săi români. Aceasta face din el un îndrăgit ambasador indian trimis naţiunii române pentru mult timp de acum înainte. El a impresionat un catalog de scriitori români, iar George Anca este unul din mulţii scriitori notabili care a urmat sincer urmele paşilor săi.

Prin reliefarea enormei catene a versurilor lui Eminescu, Zricha Vaswani a făcut un mare serviciu cititorilor indieni şi celor vestici. Aceasta este o misiune nobilă, iar publicarea acestui manuscris într-o carte este o mare împlinire. Cercetătoarea va fi ţinută minte pentru efortul ei sincer.
                                                                                     Dr. Surender Bhutani

                    

„Eminescu şi India”
Jun 14th, 2010 | By admin | Category: Eveniment
    Astăzi, 15 iunie 2010, ora 11:00, la Biblioteca Judeţeană „Ştefan Bănulescu” Ialomiţa ( B-dul Matei Basarab nr. 26) are loc dezbaterea „Eminescu şi India”. Evenimentul, prilejuit de împlinirea a 121 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu, prezintă publicului românesc personalitatea şi opera primei traducătoare a lui Eminescu în spaţiul asiatic, Amita Bhose. La eveniment vor fi prezenţi: Mihaela Racoviţeanu, directorul Bibliotecii Judeţene „Ştefan Bănulescu” şi Carmen Muşat-Coman, discipol al Amitei Bhose şi director al Editurii Cununi de stele.

Amita Bhose (Calcutta, 1933- Bucureşti, 1992) şi-a dedicat întreaga existenţă interpretării cât mai exacte a tuturor „urmelor” şi influenţelor indiene în opera eminesciană. În 1969 publica volumul „Eminescu: Kavita (Poezii)”, Calcutta, cuprinzând 35 de poezii ale lui Eminescu traduse în bengali, limba lui Rabindranath Tagore. Dragostea pentru poezia lui Eminescu a determinat-o să se stabilească în România, unde a predat bengali, sanscrită şi civilizaţie indiană la Universitatea Bucureşti, totodată traducând în bengali literatură română, scriind articole, studii, susţinând conferinţe. Ea este prima traducătoare a lui Eminescu în Asia. În 1972 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerea lui Eminescu în bengali.  Teza sa de doctorat, susţinută în 1975 sub îndrumarea prof. dr. docent Zoe Dumitrescu-Buşulenga, a fost publicată sub titlul “Eminescu şi India”, cartea fiind considerată  de către sanscritologul Sergiu Al-George drept „cea mai amplă şi mai sistematică tratare a problemei relaţiilor dintre gândirea indiană şi opera lui Mihail Eminescu”.
La Editura Cununi de stele au apărut până în prezent, sub semnătura Amitei Bhose volumele: “Proverbe şi cugetări bengaleze”, culese şi traduse din bengali; “Radha şi Krişna” de Chandidas, traducere din bengali; ”Maree indiană. Interferenţe culturale indo-române”; “Eminescu şi India”; „Proza literară a lui Eminescu şi gândirea indiană”; „Eminescu şi limba sanscrită”; „Dialoguri cu Amita Bhose: Eminescu este magnetul care mă atrage spre România”.



Ms. Vaswani şi-a trăit ani de adolescenţă în Bucureşti şi hipnoză i-a fost, în Biblioteca Universitară din Iaşi, manuscrisul traducerii gramaticii sanscrite al lui Eminescu. Înapoi pe pământ indian, a deschis, parcă altfel, ochii asupra scripturilor supreme ale vechii-noii Indii, aşternând un du-te-vino între Odă – Katha Upanishad, Glossa – Sutta Nipata, Rugăciunea unui dac – Rig-Veda, Scrisoarea I – Rig-Veda, Luceafărul – Srimad Bhagavad Gita, Kamadeva – Sakuntala, Mortua est – Budha-Karita. Ciudat, sau asemănător, doctoranzii români, petrecuţi hindus, se vădesc parcă şi mai adânc submerşi românităţii, poate încă un argument al afinităţilor româno-indiene.
                                                                                     George Anca
În fapt traducerile în engleză ale poemelor originale româneşti au beatitudine şi eleganţă...
Teza ridică un întreg lot de intuiţii, care pot fi prelucrate de alţi savanţi.
Astfel de lucrări acţionează ca punţi între două culturi aparent diferite şi eu recomand cercetătoarea pentru aprent neconvenţionala ei aventură savantă.
                                                                                          Dr. R. K. Shukla
Prin reliefarea enormei catene a versurilor lui Eminescu, Zricha Vaswani a făcut un mare serviciu cititorilor indieni şi celor vestici. Aceasta este o misiune nobilă, iar publicarea acestui manuscris într-o carte este o mare împlinire. Cercetătoarea va fi ţinută minte pentru efortul ei sincer.
                                                                                     Dr. Surender Bhutani
Unii au zis să-l scoatem chiar pe Eminescu. Contra acestora ni s-a alăturat, iată, Zricha Vaswani, o indiancă de peste mări şi ţări, care i-a ridicat lui Eminescu prin scrierea sa, piedestal nemuritor  la Universitatea “Dr. Bhim Ambedkar”. Iată cum o universitate din India, iubeşte şi promovează culturile străvechi ale planetei, tocmai pentru a-i fi păstrată prin acest demers, propria-i cultură. Această lecţie a lui Zricha Vaswani nu trebuie uitată!
                                                                                       Nicolae Tomoniu

 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu